Fonoteca de aur - Radio Timisoara

FONOTECA - UN SPAŢIU NICIODATĂ INTERZIS!

Dacă ar fi să studiem noţiunea de fonotecă, ea ar suna conform DEX-ului, cam aşa: "1. Colecţie de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofoane, etc., care se foloseşte la sonorizarea unor producţii artistice. 2. [...] încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecţie." Dar fonoteca înseamnă şi altceva: laboratorul unde se desăvârşeşte alchimia sunetului. Puţini cunosc realitatea imediată din odăile fonotecii. Acolo stau laolaltă, într-o amiciţie necalculată, oameni, suporturi audio, aparatură tehnică de redare şi multe idei întrupate în emisiuni gata să pornească pe unde radiofonice. De fiecare dată şi neobosit se găsesc soluţii: când e primăvară, vin Anotimpurile lui Vivaldi; când plouă vine Şeicaru cu Ploaie în rochie de bal, când este ora 12, bat clopotele; când se despică brazda bănăţeană, plânge vioara lui Efta Botoca ...

FONOTECA DE AUR

Fonoteca înseamnă şi istorie radiofonică. Aici se întâlnesc voci care vin din trecut ca să dea bineţe prezentului, înregistrări muzicale realizate cu decenii în urmă, impresionând prin acurateţe. Calculatoarele au în memorie, riguros compartimentate, materialele audio. Treptat vom încerca să vă oferim acces la câteva dintre aceste înregistrări. Aşteptăm evident şi sugestiilele dv.

OAMENII

În tandem cu mileniul, se aşează zi de zi câte o noutate în raft. În încăperile destinate fonotecii de la parterul clădirii de pe strada Pestalozzi 14 A, le găsim pe colegele noastre Dorina Anghel şi Gabriela Pop (până în 2005 şi Lucia Boleanţu), care însufleţesc un spaţiu niciodată interzis. SIMONA STOIŢA
Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune. Editura Casa Radio