Casa Regală şi Radio România, un parteneriat istoric şi simbolic

• 12 mai 2013, Înalta decoraţie NIHIL SINE DEO a fost acordată Societăţii Române de Radiodifuziune reprezentată de Ovidiu Miculescu – Preşedinte Director General, în cadrul unei ceremonii oficiale, la Palatul Elisabeta, în prezenţa membrilor Casei Regale a României. Decoraţia regală „NIHIL SINE DEO” instituită în 2009 prin ordinul Majestăţii Sale Regelui Mihai I şi limitată la un număr de 200 membri, se acordă pentru performanţele de nivel înalt care îmbogăţesc prezentul românesc din domeniul social, ştiinţific, educaţional, cultural, spiritual, economic, politic şi militar. Anterior, la 28 mai 2010, Maria Ţoghină, preşedintele director general al SRR din acea perioadă, a primit Medalia Regelui Mihai I pentru Loialitate, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Palatul Elisabeta. De asemenea, medalia a fost oferită şi ca urmare a modului constant prin care SRR oferă publicului român informaţii clare şi corecte despre Familia Regală a României.

România este alături de Casa Regală şi în aceste zile de profundă tristeţe. Majestatea Sa Regina Ana a României, soţia Regelui Mihai I al României, a încetat din viață lunea trecută, la vârsta de 92 de ani. Înmormântarea are loc sâmbătă, 13 august, la Curtea de Argeș, în Noua Catedrala Arhiepiscopală și Regală. Cu inteligenṭă, discreṭie şi devotament, principesa Ana de Bourbon-Parma a trăit alături de suveranul exilat al României 68 de ani. Dragostea pe care i-a dăruit-o a făcut-o să se simtă aproape de poporul de care regele Mihai era atât de ataşat. „Aş vrea să fac mai mult pentru România, dar nu numai din datorie, ci şi dintr-un sentiment de identitate, prin ceea ce sunt eu ca om, ca destin”, spunea regina Ana cu ani în urmă. Acum a plecat în lumea umbrelor, dar mulṭi români şi-o vor aminti, cu siguranṭă, ca pe regina lor.

Articol de Radio Timișoara, 13 august 2016, 10:33

Casa Regală şi Radio România au fost aproape, în cei 88 de ani de istorie comună.

Povestea numită Radio România a început cu binecuvântarea Casei Regale. Astfel, la 22 decembrie 1926, se constituia Societatea de Difuziune Radiotelefonică, sub conducerea marelui inginer profesor Dragomir Hurmuzescu, părintele radiofoniei din România.

Decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei”, adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva.

Pe 4 iulie 1926 apărea Decretul Regal de ratificare a „Jurnalului Consiliului de Miniştri“ nr. 2630 pentru aprobarea statutelor şi a prospectului de emisiuni ale Societăţii de Difuziune Radio Telefonică.

Câteva luni mai târziu, la 28 octombrie 1926, era emis Decretul regal nr. 245 prin care se aproba statutul şi prospectul de emisiune a Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România.

În octombrie 1926, Regele Ferdinand I a contribuit esenţial la înfiinţarea radioului public din ţara noastră, prin exprimarea, la Castelul Peleş, a acordului scris pentru înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România, la doar şase ani distanţă de primele posturi care au emis din Marea Britanie şi din Franţa. Primul semnal în eter al radioului avea să fie lansat la 1 noiembrie 1928.

Carol si Nicolae Iorga, revista Radiofonia, 1932, Arhiva scrisa a SRR

Vom evoca, în continuare, câteva momente esenţiale ale drumului parcurs împreună.

• Pe 18 iulie 1938 a încetat să bată inima Reginei Maria – regina cea mai iubită a românilor. Radiodifuziunea Română a fost ecoul durerii şi emoţiei ce a cuprins întreaga ţară. În semn de doliu, programul radioului a fost modificat pe toată perioada premergătoare funeraliilor. „…radiofonia a amuţit. Viaţa ţării pare că se desfăşoară mai încet, mai reţinut, în şoaptă, ca să nu tulbure liniştea Reginei adormite. Luni seara, programul de radio a fost anulat pentru toată săptămâna. Începând de marţi seara, programul s-a rezumat la ştirile radiojurnalului şi la câteva ore de muzică gravă. Iar marţi seara un radio reportaj emoţionant a fost retransmis de la Sinaia, din sala Palatului, unde se odihnea Regina, străjuită de florile roşii pe care le-a iubit.” Ceremoniile din ziua înmormântării, 24 iulie, au fost un eveniment mediatic, radio reporteri din toată Europa, fiind prezenţi la Bucureşti. „Microfonul românesc va împărtăşi ascultătorilor drumul spre lăcaşul de veci al Marii Regine. Potrivit programului, microfonul a urmărit desfăşurarea ceremoniilor din Bucureşti, în dimineaţa de dumunică, 24 iulie, cât şi ceremonia înhumării, la Curtea de Argeş, în după-amiaza aceleiaşi zile”. În revistele de radio, Radio Adevărul şi Radio Universul, acestui eveniment i s-au dedicat pagini întregi de comentarii.
• Miercuri, 23 august 1944, Vasile Ionescu, director general al Radioului, împreună cu ing. Alexandru Lohan, înregistrează pe disc la Palatul regal, Proclamaţia către ţară a Regelui Mihai I, difuzată pe post în aceeaşi seară la ora 22.25. Crainicul de serviciu care a anunțat că regele se va adresa națiunii a fost Mihai Zirra, viitorul mare regizor al Teatrului radiofonic, care a rostit de mai multe ori de la microfon: „Peste puţin timp vom da un comunicat important pentru ţară.”

Staţia Băneasa, cu un emiţător de 12 kW; vizita lui Mihai, Voievod de Alba Iulia, Radiofonia 1932

• În 25 octombrie 2011, Regele Mihai a susţinut, la împlinirea vârstei de 90 de ani, un discurs istoric în Parlamentul României, primul în acest for de la abdicare. Printre altele, Regele a afirmat cu acel prilej: „Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”

• 12 mai 2013, Înalta decoraţie NIHIL SINE DEO a fost acordată Societăţii Române de Radiodifuziune reprezentată de Ovidiu Miculescu – Preşedinte Director General, în cadrul unei ceremonii oficiale, la Palatul Elisabeta, în prezenţa membrilor Casei Regale a României. Decoraţia regală „NIHIL SINE DEO” instituită în 2009 prin ordinul Majestăţii Sale Regelui Mihai I şi limitată la un număr de 200 membri, se acordă pentru performanţele de nivel înalt care îmbogăţesc prezentul românesc din domeniul social, ştiinţific, educaţional, cultural, spiritual, economic, politic şi militar. Anterior, la 28 mai 2010, Maria Ţoghină, preşedintele director general al SRR din acea perioadă, a primit Medalia Regelui Mihai I pentru Loialitate, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Palatul Elisabeta. De asemenea, medalia a fost oferită şi ca urmare a modului constant prin care SRR oferă publicului român informaţii clare şi corecte despre Familia Regală a României.

România este alături de Casa Regală şi în aceste zile de profundă tristeţe. Majestatea Sa Regina Ana a României, soţia Regelui Mihai I al României, a încetat din viață lunea trecută, la vârsta de 92 de ani. Înmormântarea are loc sâmbătă, 13 august, la Curtea de Argeș, în Noua Catedrala Arhiepiscopală și Regală. Cu inteligenṭă, discreṭie şi devotament, principesa Ana de Bourbon-Parma a trăit alături de suveranul exilat al României 68 de ani. Dragostea pe care i-a dăruit-o a făcut-o să se simtă aproape de poporul de care regele Mihai era atât de ataşat. „Aş vrea să fac mai mult pentru România, dar nu numai din datorie, ci şi dintr-un sentiment de identitate, prin ceea ce sunt eu ca om, ca destin”, spunea regina Ana cu ani în urmă. Acum a plecat în lumea umbrelor, dar mulṭi români şi-o vor aminti, cu siguranṭă, ca pe regina lor.

Puteți citi varianta integrală a acestui documentar pe siteul RADOR.