Agricultura, pasiunea care ne menține sănătoși, duminică, la „Diminețile satului”
Articol de Radio Timișoara, 13 august 2016, 12:37
Familia Rotaru din Silagiu, Nicolae și Maria, au peste 50 de stupi, o grădină frumoasă și animale care să le asigure cele necesare. Și chiar dacă anii i-au mai împovărat, încă se bucură de roadele muncii lor și de faptul că se descurcă, cu ajutor și de la urmași, ca să ducă mai departe moștenirea străbună a truditorilor de pe ogoare.
Domnul Nicolae Rotaru, ca un general în fața armatei de stupi.
Munca la stupi e frumoasă, interesantă, dar, din când în când, dacă nu ești atent, te mai poate înțepa câte o albină. Am pățit-o și realizatorul emisiunii „Diminețile satului”.
Roșiile, morcovii și albinele conviețuiesc fără probleme împreună. Numai după ce pleacă din grădină, roșiile trec lângă brânză, morcovii în supă, iar mierea în borcane.
La Ohaba Forgaci, cei doi soți Cătana sunt de 66 de ani împreună. Domnul Nicolae Cătana, de 86 de ani, este mândru că, deși cel mai bătrân, are cea mai frumoasă grădină de prin împrejurimi. Până acum vreo doi ani era și cel mai bătrân membru al echipei de dansuri populare din localitate.
Taica Nicolae Cătana, drept ca un brad la 86 de ani, și maica Maria Cătana, mai apropiată de flori, împreună cu inginerul Mihai Dobroaică, un bun cunoscător al zonei.
Piersici încărcați de fructe, unele gata să se coacă, altele mai au de așteptat.
Vor fi și nuci destule pentru o prăjitură tradițională și foarte apreciată în Banat.
În curte e un smochin, care are și o smochină coaptă.
De flori se bucură nu numai oamenii. Bondarii se îndestulează cu nectar.
Chiar dacă florile de vinete sau de ardei nu se compară cu cele ce sunt doar flori, au și ele frumusețea lor. Și anunță un rod…
Ardeii, de toate culorile, roșiile, vinetele, parcă te cheamă să le guști. Apoi te oprești greu.
Căpățânile de varză, hreanul, unu, doi ardei iuți și câteva boabe de porumb, iată aproape toate ingredientele pentru curechi murați, cu varză din sămânță transmisă din strămoși.
Nu există gospodărie la țară fără mâță și câine, care uneori chiar se înțeleg între ei.
În camera cu amintiri, de la unirea celor doi și până la formația de dansuri, în care taica Nicolae a activat până după 80 de ani.
Busuiocul este o binecuvântare în fiecare casă.
Tot în Ohaba Forgaci, la familia Săvescu, Livia și Constantin, cu o grădină în primul rând pentru nevoile casei, de care au grijă cei doi, după orele de serviciu, pentru că sunt încă în activitate angajată.
Câmpul de ardei, după prima recoltare.
Vinete, conopidă, varză și cartofii cu buruiana tăiată și pregătiți de recoltare.
Un solar cu roșii pentru casă, unde s-a folosit ca îngrășământ doar gunoi de pasăre.
Pruni încărcați de rod, o livadă cu pomi plantați acum un an, dar și zmeură galbenă și roșie, aromată și gustoasă.
Vaca, vițica și hrana lor pentru la iarnă, și prietenul lor, viitorul paznic al casei.
Păsările casei, chezășie a unei supe ca-n Banat, și o rață, cățărată în vârful fânului, în așteptarea momentului când va ateriza pe varză.
