Destinatia zilei: Mănăstirea Sfântului Apostol Andrei

Bethleemul românesc

Articol de Radio Timisoara, 18 iulie 2014, 07:22 / actualizat: 17 august 2015, 11:20

“Mii de pelerini din toată ţara au venit la Mănăstirea Sfântului Apostol Andrei”. Îţi răsună în urechi, în fiecare an, ca un clişeu, la sfârşit de noiembrie, în preajma hramului Sfântului Apostol, după care se aşterne liniştea peste lăcaşul sfânt din Sud-Vestul judeţului Constanţa. Scrierile bisericeşti îl numesc Bethleemul românesc, şi pe bună dreptate, pentru că aici s-a născut creştinismul românilor. Preoţii locului spun că pelerinii vin aici ca şi cum ar veni la Sfântul Andrei.

Ce este mit şi ce este adevăr

În mijlocul naturii neşlefuite, la poalele dealului Urluiului de lângă localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa, a fost descoperit ceea ce astăzi numim Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei. Meritul este al unui avocat din Constanța, căruia Sfântul i-ar fi apărut de mai multe ori în vis indicându-i locul peșterii. Dar mănăstirea nu este vestită doar pentru peştera în care a trăit apostolul, ci şi pentru cele 9 izvoare considerate tămăduitoare. La mai puţin de 80 de kilometri de Constanța este locul unde Sfântul Andrei a propovăduit cuvântul Domnului barbarilor din Scitia Minor. Tradiţia spune că atunci când Apostolul a ajuns aici, zona era seacă şi atunci a lovit cu toiagul în stâncă. În locul acela a izvorât un părâu, care n-a secat niciodată.

Vindecare prin credinţă

Imediat ce treci pragul peşterii, pământ sfânt, observi cum pereţii asprii sunt încărcaţi de icoane, luminate de candele, care parcă nu se sting niciodată. Cu credinţa că locul este făcător de minuni, oameni din toată lumea se îndreaptă către acest lăcaş, să se regăsească ori să-şi aline suferinţele, de cele mai multe ori, sufleteşti. Se închină, rostesc rugăciuni şi îşi lasă dorinţele scrise pe bucăţi de hârtie, pe care le ascund în scobiturile din pietrele peşterii. Tot aici se află şi o parte din moaştele Sfântului Apostol Andrei. În actuala biserică din peşteră există şi patul scobit în piatră, pe care se odihnea Apostolul. Astăzi, bolnavii vin de pretutindeni şi se aşează acolo pentru a-şi redobândi sănătatea. Locul este încărcat de spiritualitate şi de linişte, o linişte care potoleşte durerea şi alină sufletul. Pentru cei care nu au fost niciodată aici, dar şi pentru cei care cunosc bine locul, mănăstirea şi împrejurimile ei pot fi o oază de linişte şi, de ce nu, o terapie pentru vindecarea spiritului.