?? Povestea cofetăriei Arendt, localul timișorean unde prăjiturile erau servite în farfurii Rosenthal

Articol de Radio Timișoara, 22 ianuarie 2017, 09:26

Cofetăria Arendt din Iosefin era locul unde se putea gusta cel mai bun Cremeş, bunătăţile erau servite în farfurii de porţelan Rosenthal, iar tacâmurile erau de argint. Povestea cofetăriei începe în anul 1929, când timişoreanul Iuliu Arendt a deschis această afacere. Nepotul acestuia, Alfred Kosar, care a trăit mulţi în Germania, a revenit în Timişoara, iar acum ne poartă prin oraşul de altădată.

Bunicul meu a fost cofetar. A învăţat meseria asta la cofetăria Kobelt, care era unde acum se află McDonald’s. Acest cofătar, Kobelt, i-a sugerat bunicului să cumpere o cofetărie, care era de vânzare, în Iosefin, pe General Berthelot nr.6. Proprietarul, unul Boncescu tocmai a ieşit la pensie. Bunicul era atunci şi tânăr căsătorit. Aşa se face că în octombrie 1929, a cumpărat inventarul cofetăriei şi a început să dezvolte şi să lucreze la cofetăria Arendt.

Totul a mers bine până după al doilea Război Mondial, când a venit naţionalizarea.

În cartea de muncă a bunicului, din 1921 era scris: calfă. Iar din 1929: patron. Acest lucru scrie până în 1949. Începând cu acest an apare scris: muncitor necalificat la fabrica Tehnometal. Asta au făcut comuniştii dintr-un patron care şi-a condus cu succes afacerea timp de 20 de ani.

Iuliu Arendt a devebit ajutor de bucătar la cantina Tehnometalului, apoi a ieşit la pensie. A murit la Timişoara, în 1965. Nu a renunţat însă niciodată să facă prăjituri acasă, iar acesta a fost o perioadă foarte fericită în copilăria lui Alfred Kosar.

Eu mai făceam pe curierul cu tavele pline cu pateuri proaspete, care trebuiau duse prin vecini. Făcea totul acasă, în bucătărie. Aveam voie să degust din tot ce se făcea acolo, a fost senzaţional. Eram fericit, vedeam cum face crema de ciocolată, tortul de ciocolată, de la A la Z. Am prins toată producţia de prăjituri şi de fursecuri. Bunica era axată mai mult pe bucătărie, pentru că înainte, cei 20 de angajaţi de la cofetărie serveau prânzul împreună. Bunica se ocupa de masa lor. Nu conta că erai ucenic sau patron, toţi primeau acea mâncare bună făcută de bunica. Aşa era obiceiul. Ea făcea contabilitatea, dar făcea şi bucătăria.

Talentul de cofetari a fost moştenit de fiica lui Iuliu Arendt, nu însă şi de către Alfred Kosar, care a devenit un priceput optician.

După închiderea cofetăriei de către comunişti, în acel loc a funcţionat bufetul Oltul iar apoi magazinul Bunul Gospodar. De foarte mulţi ani nu mai funcţionează însă nimic, iar astăzi, clădirea se află în stare avansată de degradare.

Ascultați povestea istorisită de Alfred Kosar în reportajul realizat de Ștefan Both: