Destinaţia zilei: Muzeul trovanţilor de la Costeşti, Vâlcea

Locul unde pietrele cresc

Articol de Radio Timisoara, 27 iulie 2014, 22:39 / actualizat: 14 august 2015, 10:32

De câte ori nu v-aţi lovit în drumurile dumneavoastră de o piatră sau de câte ori nu aţi aruncat o piatra în râul pe malul căruia vă plimbaţi V-aţi întrebat însă vreodată din ce sunt alcătuite acele pietre sau dacă ele au suflet? Suflet nu ştiu daca au, dar, cu siguranţă, pietrele care cresc în judeţul Vâlcea, în apropierea drumului care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, la 8 km distanţă faţă de Horezu, într-un sat mic numit Costeşti, au rădăcini şi cresc. Un adevărat câmp de pietre de mărimi şi forme diferite, care te duc cu gândul la o călătorie selenară, pe care cu toţii ne-o dorim.

De ce cresc pietrele

Cum şi când s-au născut aceste forme bizare

Specialiştii spun că acum 6 milioane de ani nişte cutremure puternice au dat naştere acestor forme sferice de nisip cimentat cunoscute sub numele de trovanţi. Nimic neobişnuit până aici. Dar stai să dea o ploaie şi să vezi cum pietrele acelea cuminţi, la locul lor, încep să crească, de la 6-8 mm până la 6-10 metri, şi să se transforme în uriaşi! Ca şi cum s-ar “hrăni” cu apă! Este impresionant!

Oamenii de ştiinţă cred că pietrele cresc în dimensiuni datorită conţinutului ridicat de săruri minerale diferite, care se află sub învelişul lor. Atunci când suprafaţa devine umedă, aceste substanţe chimice începe să se răspândească, aplicând presiune pe nisip şi determinând astfel ca pietrele “să crească”. Totuşi, în ciuda eforturilor lor, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să vină cu vreo explicaţie logică privind “extensiile” de care au parte pietrele, ce amintesc de rădăcini. Dacă sunt tăiate, secţiunile lor au inele colorate, la fel ca şi copacii.

Pietrele care cresc sau trovanţii

Şi una şi alta, doar că termenul de „trovant”este denumirea ştiinţifica si a apărut prima dată în 1907 în lucrarea „Terţiarul din Oltenia” a naturalistului Gheorghe Murgoci. Muzeul Trovanţilor a fost înfiinţat în 1996 de un colectiv al Facultăţii de Geologie şi Geofizică Bucureşti – Societatea pentru Protecţia Mediului Geologic. Din 2006, el s-a transformat în Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor şi a intrat sub tutela Asociaţiei Kogayon, care o îngrijeşte din resurse proprii, cu sprijinul voluntarilor.

Sunt multe legende legate de aceste pietre, care se comportă ca şi cum ar fi o formă necunoscută de viaţa. Unele vorbesc despre nişte pietre ciudate care, pe înserat, ascunse de ochii curioşi ai oamenilor, vorbesc, şoptesc, se mişcă… Sunt zvonuri că ar fi ouă ale unor creaturi dispărute, precum dinozaurii, sau că înşişi oamenii le-au sculptat. Se spune că ar fi încărcaţi cu energie pozitivă sau că ar creşte de fiecare dată după ploaie.

Toate aceste lucruri misterioase i-au convins pe foarte mulţi, de vârste diferite, să vină în Vâlcea, să viziteze Muzeul în aer liber de la Costeşti, să privească dealul de unde se rostogolesc trovanţii şi să simtă energia pozitivă pe care se zice că pietrele o emit.

Liliana Hinoveanu Ursu