100 de la declanşarea Primului Război Mondial
În Europa, se formaseră înainte de 1914, două blocuri politico-militare care dețineau fiecare o influență majoră asupra Europei atât politică, cât și economică: cel al Puterilor Centrale (Germania și Austro-Ungaria la care vor mai adera Turcia, Bulgaria) și cel al Antantei (Imperiul Britanic, Franța și Rusia la care vor mai adera Italia, România, SUA).
Articol de Radio Timișoara, 28 iulie 2014, 17:17
Totodată, începutul secolului al XX-lea a însemnat pentru Austro-Ungaria o perioadă de schimbări profunde. Popoarele asuprite începeau să manifeste tendințe de independență înăbușite repede de represiunea austro-ungară. În 1910, provincia Bosnia și Herțegovina, care era ocupată de armata austro-ungară încă din 1878 a fost anexată la imperiu. Acest lucru a provocat un val de nemulțumiri în Serbia și în Balcani.
Asasinarea lui Franz Ferdinand, moștenitorul Coroanei habsburgice, în ziua de 15/28 iunie 1914 la Sarajevo, a acutizat dintr-o dată toate contradicțiile dintre statele europene, oferind prilejul, așteptat, pentru declanșarea primei mari conflagrații mondiale.
Însă, Austro-Ungaria nu a declarat imediat război Serbiei, și a adresat un ultimatum micului stat balcanic. După ce au primit asigurări din partea Germaniei că îi vor sprijini în cazul în care protectoarea slavilor balcanici, Rusia, va interveni, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, la 15/28 iulie 1914, declanșând astfel Primul Război Mondial, conflagrație ce a condus în final la destrămarea imperiului multinațional.
Marile puteri europene au intrat, rând pe rând, în război. La 19 iulie/1 august, Germania a declarat război Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei, apoi la 21 iulie/3 august, Franței, iar la 22 iulie/4 august Marea Britanie a declarat război Germaniei. În sprijinul Angliei și Franței vin, în 1917, Statele Unite ale Americii și Grecia.
Primul Război Mondial a implicat toate marile puteri și toate țările europene, cu excepția Spaniei, Olandei, a celor trei țări scandinave și a Elveției. S-au confruntat două coaliții politico-militare — Antanta și Puterile Centrale treptat, în orbita războiului au fost cuprinse peste 25 de state.
Principalele state beligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de soldați la care se adăuga și tehnica militară cu o mare capacitate de distrugere.
În jur de 9.000.000 de oameni au pierit și peste 21.000.000 au fost răniți.
Regele Carol I a hotărât convocarea unui Consiliu de Coroană la 21 iulie/3 august 1914, la Castelul Peleș din Sinaia, care a luat decizia de a se păstra neutralitatea țării și a se lua măsuri de întărire a armatei pentru orice eventualitate.
La 4/17 august 1916 a fost semnată la București, o Convenție politică între România, pe de o parte, și Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia, pe de alta. România urma să intre în război în termen de 10 zile, în schimbul recunoașterii de către Aliați a drepturilor ei asupra tuturor teritoriilor locuite de românii din Imperiul Austro-Ungar, adică ale Bucovinei, Banatului, Maramureșului, Crișanei și a toată Transilvania.
La 14/27 august 1916, după doi ani de neutralitate, România s-a alăturat Antantei, care promitea satisfacerea dezideratului desăvârșirii unității statului național.
Primul Război Mondial este consecinţa unei succesiuni de declaraţii politice şi acţiuni ale personalităţilor politice, în a căror sarcină cade, de fapt, menţinerea păcii, consideră istoricul Adrian Cioroianu.
Sursa foto: Arhivele Naţionale ale României/Agerpress
