Dosarul “Vasile, Max și Kehinde” / EDITORIAL
A marcat de trei ori într-un meci de cupă europeană. Este omul momentului, omul săptămânii, în fotbalul românesc, dar poate fi mai mult decât atât ? Vorbim despre nigerianul Astrei, Kehinde Fatai, care le-a asigurat giurgiuvenilor un avantaj de trei goluri înaintea returului cu Slovan Liberec.
Articol de Adrian Schindarli, 2 august 2014, 11:15 / actualizat: 5 august 2014, 14:48
Cât de curând, africanul de 24 de ani va deveni, foarte probabil, cetățean român și atunci să te ții la ofensiva suporterului și cronicarului român de fotbal pentru naturalizarea sa, că doar “suntem balcanici și ne fierbe sângele în venă”, vorba “holografilor”. Nici nu mai are importanță dacă Fatai va fi cu adevărat util; acum el ni se pare magicianul, omul care care să umple de goluri porțile grecilor, ungurilor ori finlandezilor. Vom uita că la împrumutul în Belgia, Fatai abia de a jucat opt partide și a marcat un gol pentru FC Brugges. Vom deveni isterici ca atunci când Vasile Miriuță a trecut la maghiari, chiar dacă actualul antrenor al CFR-ului nu a făcut mare lucru sub tricolorul roș-alb-verde. Nici de Max Nicu nu ne vom aminti: l-am adus din Germania ca pe soluția salvatoare și nu ne-a ajutat nici pe jumătate cât hulitul Florescu.
Practica naturalizării este aproape inexistentă în sportul românesc. Diferite naționale, în special cele de polo și de rugby, au mai apelat la antrenori străini, dar jucători de altă nație nu am văzut decât la stejari, pe georgianul Otar Turashvili. Modelul este, însă foarte răspândit pe bătrânul continent: proaspăta campioană mondială de fotbal semăna acum nu mult timp cu o combinată turco-poloneză, întărită de un fundaș central negru ca tăciunele, dar poate cea mai dureroasă experiență a trăit-o naționala de tenis de masă a României. Tricolorele au pierdut constant finalele Campionatului European în fața unor echipe ale Germaniei sau Olandei, care semănau perfect cu selecționata unui district din China.
Globalizarea a șters multe granițe și a făcut din sport apanajul celor cu bani, nu numai când vorbim despre competițiile inter-cluburi, ci și atunci când se cântă imnului. E bine sau rău ? Nu-i momentul să stabilim acum, dar putem hotărî că dacă ne dăm pe mâna sau piciorul unor atleți care vin de peste mări și țări ori vorbesc româna după auzite, atunci ei să fie oamenii care fac diferența. Altfel, nu vom face decât să punem alte și alte file la dosarul unor afaceri gen Miriuță ori Max Nicu.
Adrian SCHINDARLI / Divizia Sport Radio Timișoara
