Stadionul „Dan Păltinișanu”, la 58 de ani de la inaugurare: bălării, mucegai, mizerie rămasă dinainte de pandemie

„Stadionul este excepțional și ne-a impresionat profund. Am văzut multe stadioane, în orașe mari, care nici nu se pot compara cu cel din Timișoara”.

Articol de Gabriel Toth, 1 mai 2021, 09:39

„Terenul de joc este excepțional. Construcțiile și confortul sunt de asemenea la înălțime”

„Acest stadion este o minunată realizare și o mândrie a mișcării sportive din R.P. Română”.

Sunt cuvinte care descriu actualul stadion „Dan Păltinișanu” și aparțin conducătorilor și antrenorilor unor cluburi din străinătate. Stați liniștiți, declarațiile nu sunt de dată recentă. Ci de acum exact 58 de ani.

La 1 mai 1963, cel mai mare stadion al Timișoarei a fost inaugurat cu fast, cu prilejul unui turneu internațional. Alături de gazda Politehnica, au mai participat UTA (pe atunci, rivalitatea nu era la fel de acerbă ca în deceniile ce au urmat), Vasas ETO Gyor din Ungaria și Velez Mostar din Iugoslavia.

La ora inaugurării sale, stadionul ce purta pe atunci denumirea de „1 Mai” era considerat unul dintre cele mai moderne din țară și chiar din această parte a Europei. Amenajarea sa a început în vara anului 1960, iar construcția – faraonică, am putea să o numim – a fost finalizată în mai puțin de trei ani.

„Pentru construirea stadionului, constructorii și, alături de ei, numeroși oameni ai muncii din localitate, care au participat voluntar la executarea lui, au săpat și transportat peste 220.000 de metri cubi de pământ și au montat 6.000 de gradene de beton pentru bănci”, nota ziarul „Sportul”, din 27 aprilie 1963. Arena a fost proiectată de DSPAC (Direcția de Studii Proiectări Arhitectură și Construcții Banat), iar de ridicarea propriu-zisă a edificiului s-a ocupat Întreprinderea nr. 1 de Construcții Timișoara.

Stadionul „1 Mai” s-a ridicat în sud-estul orașului, pe un teren mlăștinos, puțin locuit la vremea respectivă, iar în jurul său oficialitățile vremii își propuneau să dezvolte un amplu complex sportiv. Erau prevăzute, în jurul arenei, o hală de sport, un velodrom, terenuri de antrenament, un poligon de tir, un turn de parașutare, terenuri de volei, baschet și tenis de câmp. Din păcate însă, o mică parte din plan s-a și realizat.

La ceas aniversar, e destul de greu să urezi actualului stadion „La Mulți Ani”. Mai ales că, de câteva primăveri încoace, vorbim despre demolarea arenei și înlocuirea ei cu una modernă, ridicată din fonduri guvernamentale. Invitat recent la Arena Radio, președintele Consiliului Județean, Alin Nica, spunea că s-au făcut pași importanți în ultimele luni și că aniversarea de astăzi ar putea fi ultima pentru cel mai mare stadion al Timișoarei.

Despre detaliile noului proiect și, mai cu seamă, despre controversele iscate în jurul pistei de atletism s-a discutat îndelung în ultimele săptămâni. Ce ne rămâne, e prezentul sumbru. Chiar dacă se află în prag de demolare, stadionul „Dan Păltinișanu” continuă să organizeze meciuri oficiale de fotbal. Cel mai recent a fost ieri, între ASU Politehnica și Dunărea Călărași. Din păcate, cei ce au rostit cuvintele elogioase despre acest stadion, în urmă cu 58 de ani, sunt de mult plecați de pe această lume. Altfel, ar fi fost interesant să-i chestionăm astăzi cu privire la denivelările suprafeței de joc, a bălăriilor care cresc nestingherite printre scaune, a mucegaiului care s-a depus acolo unde ar trebui să se așeze spectatorii, a craterelor care s-au căscat în tribune, a mormanelor de coji de semințe care tronează în mai multe locuri încă dinaintea izbucnirii pandemiei.

Gabriel TOTH