Regina Elisabeta a II-a a murit la vârsta de 96 de ani
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord a încetat din viață la vârsta de 96 de ani.
În cursul zilei de astăzi, medicii săi au devenit îngrijorați cu privire la starea ei de sănătate, după o evaluare amănunțită, și au recomandat ca ea să rămână sub supraveghere medicală permanentă la Castelul Balmoral din Scoția. Anunțul privind decesul reginei Elisabeta a II-a a fost făcut de Palatul Buckingham.
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord a încetat din viață la vârsta de 96 de ani.
În cursul zilei de astăzi, medicii săi au devenit îngrijorați cu privire la starea ei de sănătate, după o evaluare amănunțită, și au recomandat ca ea să rămână sub supraveghere medicală permanentă la Castelul Balmoral din Scoția. Anunțul privind decesul reginei Elisabeta a II-a a fost făcut de Palatul Buckingham.
”Regina a murit liniştită la Balmoral în această după-amiază. Regele şi regina consoartă vor rămâne la Balmoral în această seară şi se vor întoarce la Londra mâine”, a precizat Palatul Buckingham
Regina Elisabeta a fost cea mai longevivă regină a Marii Britanii şi cel mai în vârstă monarh din lume.
Regina Elisabeta a II-a a fost şeful Casei de Windsor, Casa Regală a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi a fost regina a cincisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth.
Elizabeth Alexandra Mary de Winsdor s-a născut la 21 aprilie 1926, pe strada Bruton nr. 17 din la Londra, fiind fiica prinţului Albert, duce de York, viitorul rege George al VI-lea şi a Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York.
În 17 iulie 1917, Regele George al V-lea a schimbat, printr-o proclamaţie regală, numele german al dinastiei Saxa-Coburg şi Gotha cu cel de Windsor, în contextul Primului Război Mondial.
Prinţesa Elisabeta, la fel ca sora sa mai mică, prinţesa Margareta (1930-2002), au studiat acasă, sub supravegherea Reginei Mamă (1900-2002) şi a guvernantei, printre materiile studiate aflându-se limba franceză, matematica, istoria, noţiuni de dans, muzică şi artă, echitaţie. Viitoarea regină Elisabeta nu a fost niciodată la şcoală.
În anul 1936, după moartea suveranului George al V-lea, bunicul său, şi după abdicarea fratelui său, Eduard al VIII-lea, ducele Albert de York a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului, având titlul de Alteţa Sa Regală Prinţesa Elisabeta.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, cele două prinţese au fost trimise la Castelul Windsor, de unde viitoarea regină va susţine primul său discurs, difuzat radiofonic, cu un mesaj de încurajare pentru copiii britanici.
A fost numită colonel, şef al Gărzii de Grenadieri, iar în 1942 avea prima apariţie publică oficială, inspectând trupele.
În anul 1945, prinţesa Elisabeta s-a alăturat Serviciului voluntar Teritorial Auxiliar, învăţând să devină un bun şofer şi mecanic.
S-a aflat apoi alături de populaţia care sărbătorea Ziua Victoriei (8 mai 1945), care a marcat încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
A urmat întâlnirea cu Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrew al Greciei şi stră-strănepot al reginei Victoria, cei doi devenind, mai târziu, îndrăgostiţi.
La 20 noiembrie 1947, avea loc căsătoria cu prinţul Philip Mountbatten, devenit, de aici înainte, duce de Edinburgh.
Elisabeta a aflat că va deveni regină pe când se afla într‑un copac, un arbore spectaculos, un smochin uriaș din Kenya, în jurul căruia a fost amenajat Treetops Lodge, nu departe de reședința de la Sagana Lodge, în care era cazată prințesa moștenitoare când a fost informată de decesul tatălui ei, în dimineața zilei de 6 februarie 1952.
După moartea Regelui George al VI-lea, Elisabeta a fost proclamată suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a.
În discursul de acceptare, rostit la 8 februarie 1952, în fața membrilor Consiliului privat întrunit la Palatul St. James, suverana spunea: „Inima mea este atât de plină de emoții, încât nu vă pot spune altceva în acest moment decât că voi munci fără răgaz, așa cum a făcut tatăl meu de‑a lungul domniei sale, să susțin un sistem constituțional de guvernare și să contribui la creșterea fericirii și bunăstării popoarelor mele, răspândite în aproape toată lumea. Știu că, în determinarea mea de a urma luminosul său exemplu de slujire și devotament, voi găsi inspirație în loialitatea și afecțiunea tuturor celor cărora am fost chemată să le devin regină, precum și în sfaturile parlamentarilor lor aleși. Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să mă achit cu demnitate de această grea sarcină care îmi revine atât de timpuriu în viața mea.”
La 2 iunie 1953, avea loc încoronarea oficială, la Westminster Abbey, întreaga ceremonie fiind difuzată la radio şi TV.
Cuplul regal și-a stabilit reşedinţa principală la Palatul Buckingham din Londra.
În timpul domniei sale, Marea Britanie a avut pentru prima oară în funcția de premier o femeie, respectiv „Doamna de Fier”, Margaret Thatcher.
În anul 1977, a avut loc Jubileul de Argint, 25 de ani de la ascensiunea sa pe tron, în 2002 a fost aniversat Jubileul de Aur şi în 2012, Jubileul de Diamant, marcând 60 de ani de domnie.
La 9 septembrie 2015, Elisabeta a II-a devenea monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depăşind-o pe cea a reginei Victoria (1837-1901).
Regina Elisabeta a II-a şi-a serbat Nunta de Argint în anul 1972, Nunta de Aur în 1997, Nunta de Diamant în 2007 şi Nunta de Platină în 2017.
În anul 2011, a efectuat o vizită istorică în Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic din 1911.
În anul 2012, a primit flacăra olimpică la Castelul Windsor, pe 10 iulie.
În anii domniei, Elisabeta a II-a s-a confruntat cu numeroase provocări, de la criza Suezului, la războiul pentru Insulele Falkland, la inflaţie, greve, apartenenţa şi apoi retragerea din Uniunea Europeană, recesiune, terorism, divorţurile din familia regală, Războiul Rece, căderea comunismului în centrul şi estul Europei, războaiele din Vietnam, Afganistan sau Irak.
În anul 2016, cu prilejul aniversării a 90 de ani de la naşterea reginei, au fost organizate expoziţii axate pe piese din garderoba impresionantă a suveranei britanice, cu care a impresionat lumea la fiecare apariţie publică.
La 9 aprilie 2021, soţul său, prinţul consort Philip a încetat din viaţă la vârsta de 99 de ani. Regina a decretat opt zile de doliu naţional iar funeraliile au avut loc la 17 aprilie, ducele de Edinburgh fiind înmormântat la Capela St. George de la Castelul Windsor.
În februarie 2022, suverana britanică a fost testată pozitiv cu noul coronavirus şi a prezentat doar simptome uşoare, asemănătoare unei răceli. Suverana s-a însănătoşit la scurt timp şi a putut să îl primească în audienţă pe prim-ministrul Canadei, Justin Trudeau.
La 29 martie 2022, regina Elisabeta a II-a a apărut în public, prima dată de la moartea celui care i-a fost alături timp de 73 de ani, când a participat la ceremonia religioasă organizată în memoria soţului ei, prinţul Philip.
În aceeaşi perioadă, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a declarat că viaţa ei va rămâne pentru totdeauna dedicată serviciului public, într-un mesaj care marcha Ziua Commonwealth, după ce suverana de 95 de ani a fost nevoită să îşi anuleze participarea la o slujbă religioasă ce marcha această sărbătoare.
În mai 2022, Regina Elisabeta a II-a a fost absentă de la discursul tronului în Parlament, ceremonie solemnă în democraţia britanică, şi a fost înlocuită de prinţul Charles, după ce a invocat „probleme de mobilitate”. Era pentru prima oară în ultimii 60 de ani când regina, în vârstă de 96 de ani, nu a citit discursul tronului, scris de guvern pentru a-şi prezenta priorităţile. Era, de asemenea, pentru prima oară când prinţul Charles, moştenitorul coroanei, a înlocuit-o pe suverană.
Ultima apariție a Reginei Elisabeta a II-a a fost la 6 septembrie 2022, la Castelul Balmoral din Scoția, la întâlnirea cu Liz Truss, pentru numirea acesteia în funcția de prim-ministru al Guvernului Regatului Unit.
