Firmele din Timiș aduc angajați de la sute de kilometri pentru a-și asigura forța de muncă

Firmele din județul Timiș sunt dispuse să facă sacrificii pentru a-și asigura forța de muncă. Unele companii apelează la muncitori aflați chiar și la 150 de kilometri depărtare de sediu, cărora le asigură transport chiar dacă legea nu le impune acest lucru.
Timișul se numără printre județele cu cea mai mică rată a șomajului din România, iar în aceste condiții principala grijă a firmelor din județ este lipsa forței de muncă. Parțial, criza a fost rezolvată prin aducerea unor muncitori asiatici. În plus, pentru a face rost de angajați, unele fabrici din Timișoara aduc muncitori inclusiv de la Moldova Nouă, oraș din județul vecin, Caraș-Severin, aflat la peste 150 de kilometri de Timișoara.
Potrivit lui Mark Mikși și branch manager în cadrul firmei de recrutare Adecco, numărul fabricilor dispuse să angajeze muncitori navetiști este în creștere.
“Dacă în urmă cu câțiva ani erau doar anumite companii care aveau rute de transport în afara Timișoarei, adică asigurau transport in mediul rural, acum măsura a devenit tot mai populară și deja sunt numeroase companii, în special de producție, din domeniul automotive din Timișoara, care asigură transport de pe rute din județul Timiș. Cel mai departe, ca și extindere a rutelor, este o anumită companie din zonă care aduce deja muncitori din județul Caraș-Severin. Cea mai îndepărtată localitate pe care o acoperă este Moldova Nouă. Imaginați-vă că vorbim de 160 de kilometri de Timișoara”, spune reprezentantul firmei de recrutare.
Mark Mikși și-a mai explicat că în zilele în care sunt la lucru, muncitorii care fac naveta de la Moldova Nouă la Timișoara ajung acasă doar să doarmă.
“Oamenii sunt dispuși să accepte doar pentru că nu au alternative. Și imaginați-vă că aici vorbim de oameni care călătoresc mai mult sau mai puțin patru ore pe traseu, plus 12 ore petrecute în fabrică. Oamenii ăștia, de fapt, lipsesc de acasă undeva la 16 ore pe zi. Programul acesta se numește popular 12-24 12-48 asta înseamnă că se lucrează 12 ore cu o zi liberă, iar următoarele 12 ore se lucrează cu două zile libere. Deci practic o zi da, o zi nu, o zi da, dou[ zile nu. Nu există un tipar sau un portret-robot standard alnapitistului, pentru că angajații aparțin din toate categoriile posibile de vârstă, femei, bărbați tineri, oameni mai în vârstă, oameni care se apropie de pensionare, mai ales că cerința principală în recrutarea lor ține de capacitatea lor de a executa anumite sarcini”, spune Mark Mikși.
Dacă unii muncitori merg la lucru cu autobuzele puse la dispoziție de angajator, alți angajați fac naveta cu mașina personală și decontare a transportului de către firmă.
Este cazul Nadiei, care face zilnic o navetă de 70 de kilometri dus-întors.
“Locuiesc în Făget și fac naveta la Lugoj de aproximativ 15 ani cu mașina personală. La început mi-a fost foarte greu, dar cu timpul m-am obișnuit. Cel mai greu pot spune că este iarna cu naveta, când ninge și nu sunt dezăpezite șoselele. Un lucru care este la fel de greu și care mă îngreunează naveta, șoselele netrasate, nemarcate corespunzător și gropile, bineînțeles”, povestește Nadia.
Dan locuiește în Lugoj, județul Timiș și lucrează pentru o firmă din Lipova, județul Arad. Până înainte de pandemie făcea naveta în fiecare zi la Lipova. Acum mai lucrează și de acasă, dar când trebuie să facă naveta pericolele sunt frecvente.
“Drumul e periculos, în special în România. Modul în care conducem și conduc șoferii e foarte, foarte periculos. Nu avem deloc respect în trafic. Cel puțin acest drum Lugoj-Lipova e destul de populat cu mașini care au gabarit mare. Acești șoferi profită de faptul că mașinile lor sunt mult mai mai mari decât celelalte, efectiv intră pe partea ta și s-a întâmplat de mai multe ori să opresc mașina sau să ies de pe carosabil”, spune Dan.
Șefa Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș, Ileana Mogoșanu, a explicat că firmele nu sunt obligate să asigure transportul angajaților, dar o fac pentru a avea cu cine să lucreze.
“Timișul este un județ în care există o mare lipsă de forță de muncă calificată și atunci angajatorii, ca să să asigure forța de muncă, sunt forțați să facă lucrul ăsta. Nu sunt forțați de lege, ci de împrejurări, ca să-și poată fideliza salariații. Dacă nu, după aceea, salariatul poate invoca <n-am prins trenul, n-am prins autobuzul>. Ei știu, după aceea, cu siguranță, că salariații lor ajung la lucru și de la lucru ajung acasă”, spune Ileana Mogoșanu.
Potrivit legii, chiar dacă orele petrecute pe drum nu sunt considerate lucrate, un accident produs spre drumul spre și dinspre serviciu intră în categoria accidentelor de muncă.

Articol de Radio Timișoara, 11 noiembrie 2022, 07:47 / actualizat: 22 noiembrie 2022, 13:04

Ascultați reportajul realizat de Daniel Dancea.