REPORTAJ/ Soarta rezervațiilor și parcurilor naturale din Banat: Delta Banatului și Cheile Nerei

În privința a Zonelor Umede, vestul țării are cu ce să se laude. Fie că vorbim despre Cheile Nerei, Complexul Piscicol Dumbrăvița sau Mlaștina de la Satchinez, toate au în comun un singur lucru, dorința oamenilor de a proteja și de a conserva frumusețile naturale ale Banatului.
Delta Banatului de la Satchinez ocrotește peste 100 de specii de păsări. În timpul iernii, în jur de 17 specii aleg să cuibărească aici, în loc să zboare spre meleaguri mai calde.
Zona unică în regiunea noastră se află în planurile administrației locale atât pentru conservare, cât și pentru dezvoltarea din punct de vedere turistic, spune primarul localității Satchinez, Florin Cheaua.
“Mlaștinile de la Satchinez formează o rezervație naturală ornitologică ce se întinde pe o suprafață de 242 de hectare. Încă de la înființarea ei, în anul 1942, la propunerea ornitologului Dionisie Linția, acest habitat natural reprezintă pentru comune un punct de atracție pentru toți iubitorii de excursie în aer liber. Vegetația luxuriantă existentă, perimetrul rezervație propriu-zis se constituie un excelent, camuflaj pentru cuibărit. De altfel, 53 % din speciile întâlnite pe teritoriul României trăiesc aici. Administrația locală dorește ca această arie protejată să fie pusă în valoare. În acest sens, am lucrat intensiv la un proiect care prevede amenajarea unui sat de vacanță destinat turiștilor, piste de biciclete, dar pentru care, din păcate, la ora actuală nu am găsit o sursă de finanțare”, spune Florin Cheaua.
Totodată, una dintre cele mai faimoase zone protejate din regiunea de vest, Cheile Nerei, se află într-o situație cel puțin confuză. Părțile decizionale implicate, atât din partea statului, cât și ONG-urile, nu se pot pune de acord în privința planului de management al parcului. Acesta a fost realizat în 2016 de Universitatea de Științe ale Vieții din Timișoara. Președintele Grupului Ecologic de Colaborare Nera, Cornel Sturza, vine cu mai multe detalii.
“Aceste neînțelegeri sau mai bine zis neînțelegeri, zic eu, interesate, pentru că Romsilva dorește să aibă cât mai mare suprafața din care să poată exploata masă lemnoasă – asta este activitatea de bază și nu protecția naturii, ori parcul este o unitate în cadrul Romsilva, sperăm ca aceste lucruri să fie remediate, să se revină la proiectul din 2016 și acele zone de protecție integrală, așa cum a fost creionate la vremea respectivă, să fie lăsată și pe mai departe ca să facă parte din noul plan de management. Nu avem în România o structură, într-adevăr abilitată numai pe autoritate de arii naturale protejate în așa fel încât din ea să facă parte aceste parcuri naturale și naționale. Parcul este în general curat și îngrijit, dar se pune problema că nu există inițiate proiecte de reconstrucție ecologică a habitatelor. Ori neexistând proiecte, sigur că, în timp, anumite avizate pe cale naturală regresează, din punctul de vedere a valorii științifice”, spune Cornel Sturza.
Pierderea zonelor umede este un fenomen înregistrat la nivel global, cauza de extindere a orașelor sau a industriei agricole. În acest context, întrebarea pe care o ridică autoritățile și ONG-urile este dacă suntem pregătiți să asigurăm noilor generații un viitor urban durabil care să nu pună în pericol echilibrul naturii.
Ascultați reportajul realizat de Darius Medelean.

Articol de Radio Timișoara, 6 februarie 2023, 22:42