24 ianuarie, Unirea Principatelor Române
Astăzi se împlinesc 166 de ani de la Unirea Principatelor Române.
Articol de Radio Timișoara, 24 ianuarie 2025, 07:31 / actualizat: 24 ianuarie 2025, 8:58
Pe 24 ianuarie 1859, Moldova se unea cu Țara Românească, iar domnitor al ambelor principate era ales Alexandru Ioan Cuza.
În cei șapte ani de domnie, Alexandru Ioan Cuza a reușit să pună bazele României moderne. În această perioadă, au fost concepute Codul Civil și Codul Penal, legea învățământului primar obligatoriu și au fost înființate și primele universități din țară, la Iași și la București.
Contextul internațional
În urma Congresului de la Paris, din februarie 1856, lua sfârșit protectoratul rusesc asupra Principatelor. În ultima zi a Conferinţei, a fost semnat tratatul ce prevedea ca în Principatele Române, locul protectoratului să fie luat de garanţia colectivă a Marilor Puteri europene, cu menţinerea suzeranităţii otomane. S-a hotărât, totodată, convocarea de Adunări ad-hoc, care să se pronunţe asupra organizării viitoare a celor două ţări.
Adunările ad-hoc din Moldova şi Ţara Românească au votat în 1857 două rezoluţii în care cereau: autonomia şi neutralitatea celor două Principate şi unirea lor într-un singur stat cu numele de România; prinţ străin, ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei; neutralitatea şi inviolabilitatea noului stat; guvern reprezentativ şi constituţional, Adunarea obştească cu putere legislativă, garantarea colectivă a celor şapte puteri.
Prin Convenţia de la Paris privind organizarea Principatelor Române, s-a stabilit viitorul statut politic, social şi administrativ al celor două ţări române. Potrivit reglementărilor acestuia, cele două ţări menţinute sub suzeranitatea Porţii şi sub garanţia colectivă a puterilor urmau să se administreze liber şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi purtând denumirea „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza
În Moldova, lucrările Adunării Elective au fost deschise la 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859, fiind validate mandatele a 55 de deputaţi. În seara zilei de 3/15 ianuarie 1859, după mai multe ore de dezbateri, a fost propusă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost acceptată în unanimitate de deputaţii prezenţi.
Adunarea Electivă s-a întrunit la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza fiind votat în unanimitate de cei 48 de deputaţi prezenţi.
În Ţara Românească, alegerile pentru Adunarea Electivă s-au desfăşurat între 8/20 şi 12/24 ianuarie 1859, deputaţii conservatori obţinând 46 dintre cele 72 de mandate.
La 22 ianuarie/3 februarie 1859, lucrările Adunării Elective s-au deschis într-o atmosferă incendiară. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei naţionale s-au reunit la hotelul „Concordia” din Bucureşti căutând o soluție. La propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptată soluţia dublei alegeri.
Lucrările au fost reluate în dimineaţa zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, la ora 11.00. În numele Partidei naţionale, avocatul Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă, în cadrul căreia a a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti.
Reveniţi în sala de şedinţe, cei 64 de deputaţi, prin votul lor, l-au consacrat pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti. S-a realizat astfel unirea de fapt a celor două Principate.
Prin acest act politic al dublei alegeri, fără a se încălca formal prevederile Convenţiei de la Paris, naţiunea română a obţinut o victorie importantă în realizarea statului modern român.
