Legături prin traumă și drumuri spre siguranță: cum sunt sprijinite victimele violenței domestice la Timișoara
Violența domestică rămâne un fenomen greu de scos la lumină, dar cu efecte profunde asupra victimelor și familiilor lor. La Timișoara, Direcția de Asistență Socială oferă protecție, consiliere și sprijin specializat femeilor aflate în pericol, într-un proces dificil, dar esențial pentru reconstruirea vieții.
Articol de Mihaela Ioncelescu, 25 noiembrie 2025, 07:30
Violența domestică este unul dintre cele mai complexe fenomene în care sprijinul este esential întrucât pune în pericol atât victimele, cât și familiile lor.
În multe cazuri, intervenția autorităților este dificilă, iar victimele ajung să părăsească ele însele locuința pentru a-și proteja viața, spune Ana-Maria Lupei, șeful Complexului de servicii pentru victimele violenței domestice și agresori.
„Există și situații când este dificil să să fie evacuat agresorul din locuință, deși acesta este un drept al victimei, prin lege, atunci când, de exemplu, poate victima locuiește cu agresorul care este soțul, partenerul și este împreună cu familia alergită. Persoanele care au fost într-o astfel de situație ne-au spus, este în regulă, dar eu nu mă simt în siguranță să rămân cu ceilalți membrii de familie ai partenerului, ai soțului și așa mai departe. Și atunci există situațiile când victima alege să părăsească ea domiciliu și să solicite sprijin într-un centru rezidențial.”
Profilul victimei: frică, vinovăție și legături greu de rupt
Psihologii atrag atenția că victimele violenței domestic, fie psihologică sau chiar fizică, se confruntă cu teamă, rușine și vinovăție. Psihologul Alina Gabor mai subliniază legăturile emoționale greu de rupt.
„Femeile victime ale violenței domestice își pierde multe ori identitatea și de asta au nevoie de consiliere ca să se regăsească, să vadă ce-și doresc, să-și diminueze vinovăția și rușinea. Bineînțeles că le este foarte frică de ce se poate întâmpla dacă îl părăsesc pe agresor, că acesta le va face rău, că le va distruge, pentru că amenințările pe care le-au primit de-a lungul anilor își fac efectul în psihicul lor. Se întâmplă ca uneori să aibă sindromul salvatorului. Legătura aceasta prin traumă pe care o au cu agresorul și acest lucru este și mai dificil pentru ele ca să iasă din relație, pentru că sunt multe care au ieșit, au divorțat, însă divorțul emoțional nu s-a produs.”
Cum arată intervenția
Pentru cele care ajung să ceară ajutor, Direcția de Asistență Socială Timișoara oferă o intervenție complexă – de la evaluare la consiliere psihologică, socială și juridică, spune Ana-Maria Lupei:
„Victimele de regulă ajung la noi din prisma emiterii ordinelor de protecție. În momentul în care o persoană care ajunge la noi ne povestește că trăiește într-o situație de abuz și își dorește să primească sprijin, este evaluată, poi se propune partea de admitere în servicii, iar ulterior semnării contractului de servicii. Victima poate participa la ședințele de consiliere psihologică, consiliere socială sau consiliere juridică. De regulă, din practică, am observat că schimbarea nu se produce într-o perioadă scurtă de timp, pentru că vorbim de traumă și unde vorbim de traumă vorbim și de sprijin specializat de lungă durată.”
Credințe vechi și presiune socială
Motivele pentru care victimele întârzie să ceară ajutor este presiunea socială și credințele transmise din generație în generație. Ana-Maria Lupei spune că aceste mesaje cântăresc greu.
„Transgenerațional se transmit aceste credințe cum că unde o să găsește altul mai bun, copiii trebuie să crească cu amândoi părinții, așa cum este, este soțul tău, ai jurat în fața lui Dumnezeu (…) sunt foarte multe credințele care stau la baza acestei incapacități de a cere ajutor, poate de la primele semne sau de la primul episod de violență fizică, să zicem, pentru că cea emoțională se petrece așa picătură cu picătură.”
Recuperarea
Recuperarea este un proces îndelungat, dar specialiștii spun că primele semne apar odată cu recâștigarea siguranței și a identității personale. Psihologul Alina Gabor descrie momentul în care o victimă începe să se vindece.
„Cel mai bun barometru este starea ei interioară de bine, în care ea poate spune că și-a redobândit siguranța, că nu-i mai este teamă, că a înțeles că nu este vina ei. Începe să lucreze, începe să reia legătura cu familia dacă a fost izolată, cu prietenii, să-și facă o rețea socială nouă, începe să se descopere pe ea, cred, să se vindece. Bineînțeles că tot ce s-a întâmplat în viața ei, da, rămâne, asta nu se poate șterge cu buretele.”
În Timișoara, victimele violenței domestice pot primi sprijin gratuit, confidențial și adaptat nevoilor fiecărei situații. Pentru multe dintre ele, primul pas – a cere de ajutor – este cel mai dificil, dar și începutul unui drum spre siguranță.