AUDIO / Eroii uitați ai băncilor timișorene (VII) – Vilmos Kertész

Al doilea antrenor din istoria Ripensiei a fost Vilmos Kertész, unul dintre cei mai populari fotbaliști maghiari din primul sfert al secolului trecut. Sosirea sa la Timișoara, în ianuarie 1931, a fost privită ca un mare eveniment, însă mandatul său de numai șase luni la roș-galbeni a fost marcat mai mult de scandaluri decât de performanță.

Articol de Gabriel Toth, 18 ianuarie 2026, 09:38

Nu toate „importurile” de antrenori realizate de cluburile din Timișoara în perioada interbelică s-au dovedit inspirate. Unele dintre ele s-au încheiat furtunos, cu scandaluri și chiar procese și fără rezultate deosebite pe teren.

Un exemplu e mandatul de jumătate de an pe care l-a avut, la Ripensia, Vilmos Kertész . Vorbim despre unul dintre cei mai iubiți fotbaliști maghiari din primul sfert al secolului trecut, a cărui sosire la Timișoara, în ianuarie 1931, a constituit „evenimentul iernii”, după cum scria cotidianul Temesvari Hírlap.

Vilmos Kertész  – sau Kertész  II, cum e identificat în presa maghiară de specialitate – s-a născut la 21 martie 1890 la Vieska nad Žitavou, o localitate din Slovacia de astăzi. Fotbalul l-a descoperit însă în Budapesta, alături de cei doi frați ai săi, Gyula și Adolf. De altfel, toți trei au ajuns să evolueze în naționala maghiară, dar Villi a fost, de departe, cel mai de succes.

A fost legitimat la clubul MTK în 1908, mai întâi în cea de-a treia garnitură a clubului. În numai două luni, a reușit un salt fulminant, devenind titular de drept în echipa primă a budapestanilor, iar apoi, în mai 1909, a debutat în națională.

A rămas și după mai bine de un secol în galeria veritabilelor legende ale clubului MTK.

A evoluat neîntrerupt pentru alb-albaștri vreme de 16 ani, până în 1924, timp în care a cucerit de 9 ori campionatul național și de patru ori Cupa Ungariei. În total, a adunat 257 de meciuri și 53 de goluri pentru MTK, iar pentru selecționata maghiară a jucat în 47 de meciuri și a înscris 11 goluri.

Dintr-un articol dedicat pe site-ul lui MTK, aflăm că „fizicul său puternic era combinat cu o pregătire tehnică perfectă și un simț tactic. Jocul său era caracterizat de umor, inventivitate, agilitate, energie și spirit de luptă. Pe lângă abilitățile sale excelente, el datora acest lucru umorului său vioi și glumelor inepuizabile. Buna sa dispoziție era uneori evidentă și pe teren. Îi plăcea să se distreze cu trucuri viclene și floricele, care uneori se întorceau împotriva sa. A rămas un luptător neobosit pentru fotbalul maghiar până la sfârșitul carierei. Cunoștințele sale au strălucit în plină lumină chiar și după vârsta de treizeci de ani. În 1922, după un meci al echipei naționale, ziariștii au scris despre el: «Kertész II e ca vinul. Cu cât îmbătrânește, cu atât e mai bun!»”.

Nu avem foarte multe date despre activitatea sa din primii ani de după abandonarea carierei sportive. Ce știm însă e că în decembrie 1930, cotidianul Temesvari Hírlap anunța sosirea sa pe banca Ripensiei începând cu 15 ianuarie anul următor.

Iar același ziar de limbă maghiară din Timișoara realiza un extins interviu-reportaj cu fostul internațional la sosirea acestuia pe Bega și pe care îl publica în numărul din 18 ianuarie 1931.

Vom parcurge, în continuare, câteva pasaje din amplul material semnat de Halász Istvan:

„A ajuns joi seară la Timișoara împreună cu soția și fiul său, iar luni va începe să lucreze cu jucătorii profesioniști de la Ripensia. Kertész a fost numit marele maestru al distracției în perioada sa de glorie, poate pentru că a considerat întotdeauna fotbalul un joc, s-a jucat cu adversarii săi și a adus glorie pentru fotbalul maghiar. Dincolo de toată distracția și jocurile, inima și picioarele sale erau mereu în locul potrivit, iar publicul l-a purtat mereu pe umeri după o luptă aprigă.

(…) Cafeneaua Lloyd. Vilmos Kertész, însoțit de inginerul Dénes Balázs, este în drum spre administratorul financiar, Dr. Cornél Lázár. Câteva insigne de la butonieră îl trădează drept fotbalist. Menționează zâmbind că așa a fost recunoscut la frizer! Kertész II nu spune nimic despre el, ci îmi pune următoarea întrebare:

— Vrei să-l vezi pe atacantul central al viitorului?

Bineînțeles că da, cu atât mai mult cu cât se știe bine că un atacant central bun nu crește în fiecare tufiș. Atacantul central nu a întârziat să sosească. A ieșit repede în fugă de după una dintre mese, a bătut din palmele sale micuțe și s-a prezentat râzând:

— Sunt Sándor Róbert Kertész!

Este nimeni altul decât fiul cel mic al lui Vilmos, care pare să fi moștenit pe deplin temperamentul tatălui său.

(…) Își privește o vreme cu admirație fiul, marele atacant central al viitorului, iar apoi, lăsându-l în seama soției, începe să vorbească despre planurile sale.

—  Cunosc deja Ripensia… Nu se poate spune, — începe el, — că preiau un material complet necunoscut. De exemplu, îi cunoșteam deja pe Schwartz și Zemler și, în plus, celelalte nume îmi sunt familiare.

(…) Este important să creăm un spirit sănătos în echipă, precum cel pe care l-am avut la MTK pe vremuri. Unsprezece jucători s-au luptat ca unsprezece frați în acea echipă…

(…) Își ia această treabă în serios. Vrea să îndeplinească sarcina pe care și-a asumat-o cu entuziasm și conștiinciozitate. Kertész II Vilmos nu cunoaște distracția în muncă…”.

Planurile lui Kertész  pentru Ripensia s-au îndeplinit, dar la ceva vreme după ce acesta a părăsit corabia. În prima jumătate a anului 1931, roș-galbenii au continuat să fie angrenați doar în confruntări neoficiale, din pricina statutului de club profesionist.

La fel ca anul precedent, în care pe bancă s-a aflat Ferenc Plattko, Ripensia a continuat să se caute și să își cristalizeze formula în așteptarea jocurilor oficiale. Sub comanda lui Kertész , Dobay a fost trecut pe postul de extremă stângă, unde avea să scrie istorie în anii următori. A fost readus în fotbalul timișorean Ladislau Raffinszky, iar Mihai Tänzer, sextuplul campion cu Chinezul, a cochetat câteva săptămâni cu ideea unei reîntoarceri la Timișoara. În cele din urmă, a revenit la Ferencvaros, unde avea să mai evolueze cu mare succes până în 1939.

Echipa nu progresa însă în viteza așteptată de conducere și mai ales de pretențiosul public timișorean, care încă nu se convinsese de seriozitatea proiectului profesionist gândit chiar de fosta conducere a Chinezului.

Ruptura de neconformistul și… costisitorul antrenor maghiar s-a produs la începutul lui august 1931. Ripensia a fost umilită, la Timișoara, de Hungaria Budapesta – noua denumire a clubului MTK. Béke și Lakatos, cu prestații extrem de modeste, au fost amendați.

Iar Villi Kertész  a fost demis, după cu explica ziarul „Vestul”:

„(…) acesta (n.r. Kertész) nedovedind în cursul unei activități de șase luni nici o calitate de bun pedagog al fotbalului. Că Ripensia a realizat unele performanțe, ele nici pe departe nu se atribuie pestanului Kertész , căci datorită jucătorilor de valoare respectabilă teamul Ripensiei s-a închegat singur în cursul luptelor. În chestii administrative sau aranjarea terenului, Kertész  se pricepe de minune, însă pentru perfecționarea unui team precum Ripensia și pentru crearea vedetelor n-a manifestat nicio aptitudine în cursul vremii”.

 Președintele Ripensiei, Cornel Lazăr, spunea despre antrenorul maghiar într-un interviu pentru Temesvari Hírlap că „a fost un băiat simpatic, cândva un fotbalist excelent, dar din păcate se pare că nu a putut preda fotbalul pe care îl cunoaște”.

Cât de simpatic s-a dovedit a fi „Villi bácsi” aveau să se convingă conducătorii ripensiști cât de curând…

Villi Kertész  avea contract cu Ripensia până în luna ianuarie a anului 1932, iar desfacerea înțelegerii a fost unilaterală. Cu alte cuvinte, Kertész  a fost concediat. Roș-galbenii au sistat plățile către internaționalul maghiar odată cu luna iunie, dar acesta și-a cerut toți banii până la finalul contractului. Plus unele bonusuri posibile stipulate în actul dintre cele două părți, precum 10% din încasările unui meci internațional de anvergură de a cărui organizare trebuia să se ocupe chiar antrenorul.

În noiembrie 1931, Kertész  a dat în judecată Ripensia. Fostul mare fotbalist le solicita roș-galbenilor nu mai puțin de 140.000 de lei. Tribunalul Timișoara i-a dat dreptate, dar conducerea Ripensiei a făcut apel, și acesta pierdut. Astfel că, la suma menționată, Kertész  a mai cerut suplimentar 20.000 de lei, cheltuieli de judecată. Antrenorul și-a primit toți banii, printr-o acțiune de executare silită efectuată la domiciliul a doi dintre creditorii clubului.

N-a fost însă singurul scandal în care a fost implicat Vilmos Kertész  pe parcursul șederii sale la Timișoara. În luna martie a anului 1931, presa locală vuia după ce pe numele antrenorului Ripensiei a fost emis, la Budapesta, un mandat de arestare.

Kertész  deținuse un magazin de articole sportive, aflat în proces de lichidare. Împotriva fostului fotbalist, o fabrică de tricotaje din Budapesta a depus o plângere penală pentru delapidare, acuzându-l că primea marfă în consignație fără a o contabiliza în registre. Ca răspuns la plângerea fabricii, poliția din Budapesta l-a căutat pe Kertész  la locuința sa din capitala maghiară, dar, cum el se afla la Timișoara, s-a ales cu un mandat de arestare pe numele său. În cele din urmă, cazul a fost soluționat amiabil, Kertész  explicând în presa timișoreană că totul a fost „doar o neînțelegere”.

Vilmos Kertész  nu a plecat din Timișoara după conciedierea sa de către Ripensia. Procesul intentat clubului profesionist l-a ținut pe loc, iar în acest timp n-a stat deoparte de fotbal.

A fost arbitru la mai multe meciuri pe plan local, iar în luna octombrie a preluat, pentru o scurtă vreme, conducerea tehnică a grupării israelite Kadima.

Amănunte foarte multe nu se cunosc nici despre parcursul său ulterior. În presa timișoreană se vorbea despre un angajament pe care l-ar fi semnat cu un club din Italia – unde intenționa să și joace, la aproape 42 de ani!

A ajuns totuși în Egipt unde, în perioada 1932-1935, a antrenat mai multe grupări din Alexandria și Cairo.

În sezonul 1937/1938 a revenit în vestul României și a pregătit-o pe AMEFA Arad, alături de care a fost la un pas să se lupte pentru titlu chiar cu Ripensia. Divizia A s-a disputat în două grupe, iar câștigătoarele s-au întâlnit în finală. Arădenii au încheiat pe locul 2 în Grupa 1, la egalitate de puncte cu prima clasată, Rapid București.

Imediat după încheierea socotelilor cu AMEFA, în vara lui 1938, Gazeta Sporturilor anunța că Villi Kertész  și-a oferit sericiile… Cui credeți? Exact Ripensiei, clubul cu care se judecase cu aproape șapte ani în urmă. Roș-galbenii au refuzat politicos propunerea, transmițând cotidiantului bucureștean că sunt mulțumiți de activitatea austriacului Pojar. Și, în plus, Kertész  solicita 18.000 de lei pe lună, o adevărată avere pentru acea vreme.

După cel de-al doilea război mondial, Vilmos Kertész  s-a stabilit în Australia, unde anumite surse maghiare pomenesc despre continuarea, vreme de câțiva ani, a activității sale de antrenor.

Timp de mai bine de 60 de ani, s-a știut că a încetat din viață la Sydney, la 15 septembrie 1962. Însă foarte recent, chiar în vara anului trecut, doi dintre istoricii interesați de clubul MTK au găsit registrul deceselor din statul Victoria și au descoperit că fostul mare fotbalist maghiar a decedat, de fapt, în South Melbourne, la 31 octombrie 1964, la vârsta de 74 de ani.

Episodul dedicat lui Vilmos Kertész, realizat de Gabriel Toth și difuzat în ediția de ieri a emisiunii Arena Radio, poate fi ascultat aici: