Dependența de ecrane la copii: când telefonul, tableta și jocurile devin periculoase
Utilizarea excesivă a dispozitivelor electronice poate duce la izolarea socială, violență, scăderea performanței școlare și probleme emoționale. Medicii spun că părinții trebuie să stabilească limite clare și să îi învețe pe copii să facă diferența între realitate și mediul online.
Articol de Radio Timișoara, 6 martie 2026, 07:20
Telefonul liniștește. Tableta ocupă timpul. Jocurile distrează. Dar când se transformă toate acestea în dependență? Specialiștii avertizează că problema apare atunci când utilizarea ecranelor scapă de sub control.
Adriana Cojocaru, președintele Societății Române de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, spune că tehnologia nu este, în sine, un pericol, dar devine o problemă atunci când copilul nu mai poate renunța la ea.
„Problema nu e că un copil petrece timp pe telefon sau pe tabletă, pe calculator. Problema e când se depășește limita, când pierde controlul și nu se mai poate desprinde de ecran. Pentru că fiecare dintre noi petrece în timp și n-am putea să vedem viitorul nostru fără a avea un telefon, un internet, un calculator. Trebuie să învățăm copiii să folosească util informațiile.”
Un semn simplu prin care părinții pot observa dacă există o problemă este reacția copilului atunci când i se limitează accesul la telefon. Explică medicul pediatru Ioana Vârtosu, fondatoarea Asociației Școala Mamei Junior:
„Cel mai bun semn este când iei telefonul copilului din mână și îi spui că în următoarea oră nu are voie la telefon, cum reacționează? Cât de vehement reacționeză? Dacă spune ok, mă duc și fac nu știu ce altceva în schimb, este un copil super ok, dacă începe cu accese de furie, țipă, se dă pe jos, se aruncă, aruncăm cu jucării, spune vorbe grele mamei înapoi, atunci, într-adevăr, avem o problemă.”
În unele cazuri, dependența poate duce chiar la comportamente violente, avertizează Adriana Cojocaru.
„Pe de o parte vine violența din faptul că sunt dependenți și le-a închis ecranul și ești cel mai mare dușman, obstacol în calea fericirii lor și atunci devin violenți. Am avut copii care au spart tot prin casă, i-au lovit pe părinți când le-au închis dispozitivele electronice. Pe de altă parte vine violența pe care o întâlnesc pe internet. Violența din jocuri, violență din filme. Dacă stăm să ne uităm acum la ceea ce este în mediul online observăm că e multă violență, fie că e verbală, fizică, dar există violență. Și atunci ei nu fac distincția, plus că nu știu să-și reglez emoțiile și atunci, efectiv, când sunt furioși, sunt impulsivi, nervoși și trec la violența.”
În plus, copiii nu reușesc întotdeauna să facă diferența între realitate și ceea ce văd online, spune Ioana Vârtosu.
„Părintele nu explică diferența între virtual și realitate copilului. Acum 2 ani, într-o campanie în care am mers cu foarte multe cursuri de prim ajutor în școală, una dintre întrebările care se repeta în mod constant a fost <doamnă, ce facem dacă înjunghiem pe cineva pe stradă?>. Nu dacă suntem înjunghiați sau vedem pe cineva. Și la un moment dat au început să-mi explice că se jucau cu toții un fel de anime în care, de la un anumit nivel, prindeau superputerea de a omorî prin înjunghiere. Și pentru copiii de clasele V-VIII era o normalitate. Pentru că ei nu știau că e grav. Pentru că nimeni nu le-a explicat. Și cred că, dincolo de dependența de ecran, cel mai important este filtrarea informației care vine.”
În unele situații, utilizarea excesivă a dispozitivelor poate duce la izolare socială și la abandonarea activităților zilnice.
„Din păcate, sunt copii care petrec toată ziua în fața dispozitivelor electronice. Și ținând cont de dependență, aș vrea să zic de un băiețel de 11 ani care a venit la consult, a dus de mamă că nu mai vrea să meargă la școală. Evită să mai iese din casă, stă numai închis în casă. Când am verificat telefonul, durata medie de stat pe dispozitiv, pe telefon, era de 15-16 ore pe zi. Dacă un copil stă 15-16 pe telefon și se joacă, nu mai are nevoie să iese din casă, nici nu mai dorește, nu mai socializează. Deci devine ruptura aceasta față de familie, de școală, de prieteni, se izolează efectiv, devin triști, anxioși, le scade toleranța la frustrare. Ei nu mai pot să tolereze să stea cu emoțiile puternice pe care le trăim în fiecare zi, că în viața reală nu se întâmplă ceea ce se întâmpla în joc.”
Specialiștii atrag atenția și asupra presiunii pe care o pot crea rețelele sociale asupra copiilor și adolescenților.
„Rețele sociale, părerea mea este că nu ai nevoie de ele decât dacă vrei să-ți demonstrezi viața ta sau să fii vizibil sau să vezi viață altora. De ce ar vrea un copil sau un adolescent să devină vizibil? Este o întrebare. De ce nu este deja vizibil în grupul lui și de ce trebuie să suplinim lucrul ăsta cu o rețea? Și de ce să-l facem să devină expus când încă nu are toate mecanismele interioare de a distinge între bine și rău?”
Părinții sunt sfătuiți să stabilească limite clare privind timpul petrecut în fața ecranelor și să discute constant cu copiii despre conținutul pe care îl consumă online.
