Războiul din Iran. „Un al treilea război mondial bazat pe folosirea armelor nucleare mi se pare improbabil” a declarat G-ral-Maior (r.) Dr. Dan-Florin Grecu
Profesorul de istorie Laurențiu Mioc a stat de vorbă cu G-ral-Maior (rezervă) Dr. Dan-Florin Grecu pentru a găsi răspuns multor întrebări referitoare la actualul conflict din Iran
Articol de Liviu-George Dumitru, 6 martie 2026, 08:44 / actualizat: 6 martie 2026, 11:42
Profesorul de istorie Laurențiu Mioc a stat de vorbă cu G-ral-Maior (rezervă) Dr. Dan-Florin Grecu pentru a găsi răspuns multor întrebări referitoare la actualul conflict din Iran:
1 . Ce obiective politice, militare și economice are acțiunea militară americano-
israeliană împotriva Iranului?
2 . Ce etape are acțiunea militară israeliano-americană împotriva Iranului?
3 . De ce forțele armate iraniene au atacat Cipru (baza Forțelor Aeriene Regale
britanice de la Akrotiri), Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Kuweit, Irak,
Oman și Qatar?
4 . Ar putea face față forțele armate iraniene (șiite) unui atac al statelor europene
(Marea Britanie, Grecia și Cipru) și al statelor musulmane (Arabia Saudită, Emiratele
Arabe Unite, Bahrein, Kuweit, Irak, Oman și Qatar) pe care le-au atacat ?
5 . Ce ar putea scurta sau lungi ca durată acțiunea militară americano-israeliană
împotriva Iranului, estimată de președintele Donald J. Trump la 4 săptămâni?
6 . Ce riscuri implică acest conflict din Orientul Mijlociu pentru N.A.T.O., Uniunea
Europeană, România și Republica Moldova?
7 . Cât de importante sunt în acest conflict din Orientul Mijlociu scutul antirachetă de
la Deveselu și baza militară de la Mihail Kogălniceanu?
8 . Cum ar putea influența acest conflict pe cel dintre Ucraina și Federația Rusă?
9 . Care ar putea fi evoluțiile conflictului din Orientul Mijlociu?
10 . Există riscul unui ,,Al Treilea Război Mondial” prin implicarea unor puteri
nucleare în acest conflict, precum Federația Rusă și China?
11 . Ce ar trebui să facă autoritățile din România, Uniunea Europeană și N.A.T.O față
de mesajele alarmiste de tipul ,,Începe al III-ea Război Mondial”?
12 . Cum comentați punctul de vedere al geopoliticianului și omului politic Alexandr
Dughin, care susține că următoarea țintă a forțelor armate americane într-un viitor
conflict va fi Federația Rusă și din această cauză este necesară o alianță între Federația
Rusă și China, pentru a ataca nuclear Statele Unite ale Americii?
13 . Instituțiile României (Președenția, C.S.A.T.-ul, Ministerul Apărării și Ministerul
Afacerilor Externe) au capacitatea de a sprijini reîntoarcerea în țară a cetățenilor
români aflați în zona de conflict?
14 . Există precedente ale evacuării cetățenilor români de aceste instituții?
15 . Ce urmări economice imediate ar putea avea acest conflict pe plan național și
internațional?
Dialogul telefonic a avut loc în seara zilei de marți 3 martie 2026.
Domnul general maior în rezervă doctor Dan Florin Grecu s-a născut la 24 mai 1958 în comuna Vărădia de Mureș din județul Arad.
Instituțiile militare absolvite de domnia sa Liceul Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc în 1977, ca specializare este ofițer activ de artilerie și topogeodezie, școală militară pe care a absolvit-o în 1980 și de asemenea în 1988 a fost calificat ca ofițer de stat major prin absolvire Academiei de Înalte Studii Militare, Facultatea de Comandă și Stat Major. În octombrie 2010 a fost avansat general de brigadă, iar în iunie 2014 a fost avansat la gradul de general maior.
A parcurs o serie de funcții în cadrul Armatei Române de la funcția de comandant de pluton până la aceea de locțiitor pentru resurse al șefului statului major general, având gradul de general maior în iulie 2014. A absolvit o serie de cursuri militare în țară și străinătate, fiind de asemenea și doctor în științe militare și informații, titlu academic obținut la Universitatea Națională de Apărare.
Invitatul nostru are o experiență în misiuni internaționale, fiind observator militar în Misiunea ONU din Etiopia și Eritrea. A fost comandant al echipei naționale în comandamentul central american în operațiile din Irak și Afganistan și de asemenea a fost șef al echipei române de legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar, Afganistan, unde a activat vreme de aproape trei ani, fiind recunoscut de altfel și ca militar veteran.
Interviul
0:00
Domnule general, ultimul conflict din Orientul Mijlociu a fost Războiul de 12 zile, care a avut loc între 13 și 24 iunie 2025, iar părțile care au luat parte la acest conflict au fost Statele Unite ale Americii, Israel și Iran. Conflictul a debutat în 13 iunie 2025 când forțele aeriene israeliene și cele americane au bombardat instalații militare și nucleare din Iran. Au asasinat lideri militari importanți, oameni de știință implicați în cercetarea militară, nucleară, iraniană și oameni politici, anihilând apărarea aeriană iraniană, dar din nefericire, pe parcursul acestui proces, au existat și pagube colaterale, în sensul că civili nevinovați au fost uciși, chiar dacă au fost folosite arme de precizie în cadrul acestui conflict. Din punctul dumneavoastră de vedere, pe baza experienței profesionale pe care o aveți, ce obiective politice, militare și economice are acțiunea militară americano-israeliană împotriva Iranului?
În primul rând, trebuie să spunem foarte clar că mie mi se pare că nici președintele american nu știe care sunt până la urmă scopurile finale ale acțiunii ale acțiunii împotriva Iranului și când spun asta, nu cred că nu le are în minte, ci mă refer la declarațiile pe care domnia sa le-a făcut în și aceste zile care au trecut de la prima lovitură împotriva Iranului, astfel că atât scopurile, cât și viziunea pentru viitorul Iranului ca aceasta este un lucru foarte important cum îl vede administrația americană acest viitor. Din punctul meu de vedere rămâne așa cam neclar. Pentru început, știm că scopurile declarate au fost încetarea programului nuclear, încetarea programului balistic, încetarea susținerii grupărilor proxy care, indiscutabil, au un comportament de tip terorist.
Un ultim obiectiv și nu chiar lipsit de importanță, este cel privind renunțarea la sprijinirea organizațiilor de tip terorist, multe dintre acestea fiind sprijinite de regimul iranian în țările din Orientul Mijlociu. Asta a fost, ca să spun așa, la un moment dat, după care a fost acel îndemn ca populația iraniană să ia conducerea țării în propriile mâini, mai ales după ce a fost înlăturat Ayatollahul , ceea ce denotă și intenția de schimbare a regimului. Problema, și poate o să discutăm mai târziu, este cu ce să se schimbe acest regim și încă nu se știe care sunt pașii de urmat.
Nu în ultimul rând, justificând acțiunea militară, președintele american în conferința de presă (interviul acordat împreună cu cancelarul german, vorbind, bineînțeles, în principiu domnia sa), anunța că acțiunea a avut ca principal scop protejarea Statelor Unite de loviturile nucleare a Iranului care era posibilă în 30 de zile. Pentru că la început ați amintit de războiul din iunie anul trecut, să nu uităm că atunci conform declarației domnului Trump, capacitățile nucleare iraniene au fost distruse ireversibil. Deci în ceea ce declară președintele american sunt suficiente contradicții, astfel că ne putem aștepta ca și în viitor să mai asistăm la așa ceva.
Indiscutabil însă, nu vreau să fiu cumva înțeles greșit, regimul iranian, așa cum s-a comportat el, a fost un regim autocratic și încă este, un regim totalitar, un regim pentru care democrația n-a însemnat nimic, bazat doar pe precepte religioase și pe o ideologie proprie, pentru că să nu uităm atât ambii Ayatollahi care acuma au dispărut, primul Khomeini și acuma Khamenei, scopul lor principal a fost să facă din Iran o putere regională și în primul și în primul rând să concureze și să depășească principalul lor adversar, Arabia Saudită, de care îi separă nu numai o luptă pentru resursele de care dispun în sensul comercializării acestora, dar și, se pare, niște diferențe religioase aproape , de nerezolvat.
04:41
Din punctul dumneavoastră de vedere, ca militar profesionist vreme de atâta mari devreme, ce etape are acțiunea militară israeliano-americană împotriva Iranului?
Eu cred că din perspectivă pur militară, vom asista doar la această primă etapă de lovire a țintelor militare în principal, precum și a celor care țin de programul nuclear, respectiv programele industriei iraniene de apărare de fabricare rachetelor cu bază scurtă, medie, lungă de acțiune și a dronelor, aceste acțiuni vizând, din punctul meu de vedere și din punctul de vedere al americanilor, să-i convingă pe noii lideri, cine or fi acești noii lideri, să treacă la o, hai să spunem, negociere, dar mai degrabă să accepte condițiile care le vor fi impuse, beneficiind astfel de un tratament mai bun, dar și de o ridicare a sancțiunilor la care Iranul este supus de bani de ani buni și care a afectat serios economia. Să nu uităm că una din recomandările, cu ghilimelele de rigoare ale președintelui Trump, pentru membrii gărzii iraniene era să depună armele, să predea că nu vor suferi nicio consecință. De ce spun asta? Pentru că acești Gardieni ai Revoluției practic sunt singura forță organizată din Iran care ar putea să înlocuiască regimul Ayatollahului și dacă ar păstra un lider religios, pentru că erau trei pretendenți desemnați chiar de Ayatollah pentru succesiune, au dispărut, se pare că au apărut și alții, dar aceștia e clar că, în condițiile actuale vor avea o putere mult mai mică decât anterior, astfel că forțele, liderii Gardienilor Revoluției ar putea să reprezinte o nouă autoritate în stat, ceea ce n-ar însemna o mare schimbare, dar posibil o atitudine mai maleabilă în raport cu vestul în general și cu Statele Unite în special.
07:02
De ce forțele aeriene iraniene au atacat Cipru ? Aici mă refer la baza forțelor aeriene regale britanice de la Akrotiri În Cipru există o bază militară britanică din 1878. Au atacat de asemenea Arabia Saudită, despre care ne-ați spus că este un dușman declarat al regimului șiit, Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Kuwait, Irak, Oman și Qatar.
Atacul împotriva asupra Ciprului îmi pune și mie un semn de întrebare pentru că Marea Britanie a fost foarte reținută. Acum vreo 10-12 zile premierul britanic a refuzat punerea la dispoziție a bazei Englezi din Oceanul Indian, deci de la Diego Garcia pentru avioanele de bombardament americane, ceea ce a produs mare indignare la Washington. E adevărat că între timp a pus la dispoziție două baze militare britanice pentru forțele americane, dar și prin poziția pe care a adoptat-o, în mod normal, Marea Britanie e așa, mai degrabă un contestator al acțiunilor americane decât un sprijinitor. De altfel, nu și-a ascuns nemulțumirea, atât față de Marea Britanie, cât și față de Spania, un alt stat care n-a acceptat să pună la dispoziție bazele pentru a fi folosite de forțele americane, dar acolo nemulțumirea este mai de durată, pentru că Spania n-a acceptat nici acei 5% din PIB care să fie alocați pentru apărare și pentru NATO, bineînțeles, solicitați de președintele american la ultimul summit.
Da, aici este o mare întrebare. Eu chiar cred că au făcut o mare greșeală iranienii în această direcție.
În ceea ce privește lovirea celorlalte state, și vorbesc acum de state, care sunt în vecinătatea Iranului, să spunem că au fost obiectivele, cel puțin teoretic, n-au fost statele respective, ci elementele americane dispuse în aceste state, fie că vorbim de baze militare, fie că vorbim așa cum a fost cazul la Riad, chiar de către ambasada Statelor Unite în Arabia Saudită. Deci, într-un fel sau altul, semnalul dat de către Iran acțiunilor mult mai puternice ale coaliției americano-israeliene este că da, probabil că aveți posibilitatea să ne produceți în continuare pagube, dar și noi răspundem. Asta este ca un semnal, să spun așa, de transmis minților.
Un alt, nu semnal, ci o altă intenție, cred eu, este regionalizarea acestui conflict, pentru că odată extins războiul în afara granițelor Iranului, un lucru care este foarte posibil, fie prin aceste atacuri declanșate direct de Iran, fie prin activarea proxilor și, har Domnului sunt destule, sunt Hutii în Yemen, sunt mișcări islamiste în Irak, este Hamas-ul, este Hezbollah-ul, este statul islamic, sunt multe, multe astfel de grupări care acționează în tip terorist și care au fost sprijinite în timp, exclusiv, aș putea spune, de Iran, au fost sprijinite în general de toate țările arabe, numai că acestea au sprijinit, ca să spun așa, populația, dar liderii acestor mișcări au deturnat fondurile de la obiective sociale spre folosirea în folosul exclusiv al grupărilor teroriste.
10:45
Din punct de vedere militar ar putea face față forțele armate iraniene unui atac al forțelor din statele europene? Și aici mă refer la Marea Britanie, Grecia și Cipru. Grecia a trimis deja două avioane F-16 și un vas de luptă pentru a proteja partea grecească a Ciprului și la Forțele Armate ale Statelor Musulmane, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Kuwait, Irak, Oman și Qatar pe care le-au atacat până azi (în 3 martie 2026)?
Nu normal, aceste acțiuni s-au dus cu rachete ș i cu drone. Fiecare dintre statele menționate d e dumneavoastră au o apărare antiaeriană antiaeriană destul de bine pusă la punct. Grecia, bineînțeles, a trebuit să-și manifeste solidaritatea cu Cipru, știm disputa vizavi de împărțirea Ciprului, partea nerecunoscută turcă și partea greacă, dar celelalte state, statele din Orient, cum să spun eu, mai degrabă își pun forțele armate într-o stare de alertă maximă, decât să răspundă atacurilor iraniene.
Este foarte greu să spunem dacă ar putea sau n-ar putea să facă față. Teoretic n-ar putea să facă față. Practic aveam exemplu din Afganistan, în care după 20 de ani de prezența unei coaliții internaționale compusă din militari, din cele mai puternice state, a fost necesar doar de o săptămână de la retragerea trupe americane până când regimul talibanilor să revină din nou în putere, exact aproape sau exact în același fel urmă sau cu aceleași modalități ca înainte de decembrie 2001, când a început acțiunea americană din Afganistan.
Deci, da, există posibilitatea să reziste sub forma războiului de rezistență, sub forma războiului de gherilă, sub forma așa numitului război de forțe civile care e foarte greu să le să le deosebești că nu au uniformă, lucru care ar putea duce la un război de lungă de uzură și de lungă durată.
12:59
Apropo de durată, ce ar putea scurta sau lungi ca durată acțiunea militară americană israeliană împotriva Iranului care a fost estimată și de președintele Donald Trump la patru săptămâni, ca și de purtător de cuvânt al Forțelor Armate Israeliene.
Da, patru cinci săptămâni este ecartul de timp, dar președintele american se pare că s-a învățat minte și a zis „If need it longer”. Deci dacă e nevoie și mai mult cu mijloace și mai puternice. Durata ar putea fi scurtată doar de trecerea din nou la masa negocierii, de acceptarea a condițiilor puse de americani și de realizarea unui compromis diplomatic pe subiectul capabilităților nucleare, capabilităților balistice, sprijinul grupărilor teroriste din partea Iranului, dar e puțin probabil ca acest lucru să se întâmple atâta timp cât nu știm cine va conduce duce Iranul în viitorul apropiat. Oricum, au fost niște pași făcuți, neconcludenți, prin mijlocirea Qatarului și a Turciei, dar știm că discuțiile, negocierile de la Geneva și din alte locații au eșuat. ,
14:10
Ce riscuri implică acest conflict din Orientul Mijlociu pentru NATO, Uniunea Europeană, România și mai puțin evident pentru Republica Moldova?
Teoretic pentru NATO n-ar trebui să se implice niciun risc. Teoretic spun. De ce? Pentru că acest conflict se desfășoară în afara teritoriului, ca să-i spun așa, a granițelor NATO, Atlanticul de Nord. Deci, zona Africii, Orientului Mijlociu, nu sunt în aria de responsabilitate a Alianței Nord-Atlantice. Inclusiv acțiunile din Iran sunt conduse pentru partea americană de către Comandamentul Central American de la Tampa, care are această responsabilitate împreună cu o bună parte din Asia Centrală. Deci nu ar trebui să fie teoretic.
Practic, însă, va avea efecte și asupra NATO. Un efect este la nivelul de decizie. Și aici putem merge și spre Uniunea Europeană. Observați că sunt diferite poziționări ale statelor, mai degrabă păstrând o expectativă pentru a-și expune un punct de vedere a statelor membre, și NATO și Uniunea Europeană, deși multe dintre ele au ambele calități. Deci, aici n-ar trebui să fie o mare probleme.
Dar vine partea următoare și aici Uniunea Europeană, statele membre, noi și Republica Moldova chiar vom avea o problemă. Este problema fluxului de carburanți. Acțiunile militare pe care le duc irakienii, minarea strâmtoarei Ormuz, cum s-a mai întâmplat și prin anii ’70- ’80, amenințările la adresa navelor comerciale care ar încerca să treacă prin strâmtoare, toate conduc spre o creștere explozivă a costului, atât a gazului, cât și a petrolului. Citeam un articol într-o publicație americană care spunea că, de exemplu, costul închirierii unui petrolier care să facă transportul de țiței din Iran spre Republica Populară Chineză, adică pe partea aia care nu este supusă acțiunilor americane, s-a dublat în 24 de ore. Vă dați seama că acest lucru se va vedea pe întreaga piață mondială.
Un pic lumea era veselă că vor exploata americanii petrolul din Venezuela .Sau în special americanii erau veseli că se va reduce costul carburanților. În realitate lucrurile se întâmplă exact invers. Prețul carburanților crește peste tot și mă refer aici la economii consolidate, că la noi în România crește prețul carburantului și când se ieftinește pe piața mondială, că dacă nu crește el pe piața mondială, îl creștem noi din taxe, impozite, accize și ce mai punem pe el. Deci, consecințele economice vor fi cele mai importante.
După cum și pentru NATO va avea un efect și în special pentru armatele statelor membre NATO. Foarte multe dintre aceste state sunt dependente sau se bazează pe o bună parte dintre echipamentele lor militare de înaltă tehnologie, de mare putere, de maxim efect , pe produse militare, echipamente militare, muniții fabricate în Statele Unite ale Americii. Ori, dacă Statele Unite ale Americii prelungesc această acțiune, își utilizează o parte din stocurile din regiune, n-au decât două alternative. Să ia de pe alte teatre, ori cel mai important rămâne teatrul din Pacific, unde sunt tot în stare de alertă, să reducă și mai mult furnizarea de echipamente și muniții pentru Ucraina și să întârzie până la urmă sau să prelungească termen de livrare pentru echipamentele comandate de statele membre NATO. Aici este una din problemele serioase.
Mă gândesc de exemplu, doar la Patriot. Capacitatea industriei americane de a produce sistemele PAC-3 Patriot Advanced Capability, cele mai performante rachete pentru sistemele Patriot, este undeva la 640- 650 de rachete pe an și încearcă să ajungă la finele anului viitor undeva la 700 Deci, cam cu 100 mai mult. Și abia prin 2031, 2032 la 2000 de rachete. Este doar un exemplu. Pentru Patriot sunt singurul furnizor mondial și sunt multe armate care au aceste sisteme. Avem și noi, au și polonezii, au și turcii, au și țări din zona Golfului, au țări din Asia astfel de sisteme. Acest flux al echipamentelor și al munițiilor va fi indiscutabil lungit din perspectiva timpului de livrare a componentelor, unele chiar plătite, că noi știm că la asta suntem pățiți.
(va urma)
