Copiii și capcana validării online: cum devine internetul o lume paralelă periculoasă

Tot mai mulți copii își construiesc identitatea în funcție de reacțiile din mediul online, unde caută validare și apartenență, avertizează psihoterapeutul Mihaela Daniel. Specialiștii atrag atenția că lipsa echilibrului între viața reală și cea virtuală, dar și presiunea din familie, pot împinge adolescenții spre comportamente riscante pentru a atrage atenția.

Articol de Radio Timișoara, 21 martie 2026, 14:55

Copiii de astăzi cresc într-o lume în care internetul nu mai este doar un instrument, ci aproape o realitate paralelă. Acolo își caută prieteni, modele și uneori chiar identitatea. Problema apare atunci când această lume alternativă le devine un dușman ascuns, când copilul începe să-și construiască imaginea despre sine în funcție de reacțiile pe care le primește online, spune psihoterapeutul Mihaela Daniel.

“Își creează lumi alternative. Toată lumea se conectează pe internet și se joacă și acolo povestesc, acolo au prieteni din toate țările, din toată lumea, accesul este worldwide. Să iei de acolo pentru ei este o pedeapsă. Cu atât mai mult cu cât abilitățile lor sociale s-au redus, nu la toți, dar se observă o descreștere a interacțiunii sociale directe, să le furi acel loc în care ei stau și se simt înțeleși cu poveștile lor, cu traumele, cu tragediile lor, n-ai cum să-i rupi de acolo 100%. Îi rupi de realitate, cumva, realitatea creată de ei, dar și realitatea că internetul este prezent peste tot”.

Un rol esențial îl are familia. Sunt părinți care își susțin copiii și le oferă spațiu să crească, dar sunt și situații în care familia exercită doar presiune – așteptări ridicate, comparații, dorința de performanță cu orice preț. În astfel de cazuri, copilul poate căuta validare în altă parte, mai la îndemână.

„Depinde de modul în care familia funcționează. Dacă familia este cu standarde înalte, dar părinții sunt prezenți și copilul înțelege și este introdus în noțiunile de respect, asumare, perseverență, ca să reușești, trebuie să fii pregătit, poate să meargă pe acest drum fără mari frustrări, adică e ceva normal. Dacă vine o presiune din partea familiei, dar familia nu prezintă lucrurile în mod sănătos și copilul simte doar presiunea că trebuie să facă și nu ajunge niciodată acolo, e sentimentul acela <toată lumea așteapte de la mine să fiu, să fac, dar eu nu simt să fac, pentru că mie nu mi se pare că aia mi se potrivește, de exemplu> sau vine doar presиunea fără bază, tu trebuieți să fii, în momentul acela copilul nu performează și va fi o mare frustrare și de obicei se va revolta și va deveni rebel”.

De aici și comportamentele pe care le vedem tot mai des, provocări, unele periculoase, pentru a deveni vizibili în mediul online. Pentru un copil sau un adolescent, aceste reacții pot însemna confirmarea că există și că este văzut de ceilalți.

„Eu nu cred că ei își doresc să fie răi, își doresc să fie diferiți. Gândiți-vă că adolescența, cel puțin, este perioada în care corpul este bombardat de hormoni, în care sunt transformări fizice. Copilul trece prin niște schimbări și nu știe cine e. Și atunci el încearcă să vadă și ce atrage atenția, cum își obține recompensa, dopamina, cum se conectează la ceilalți? Dacă fac o chestie, provocările acelea de pe internet care sunt periculoase, dacă o fac, o să primesc like-uri, aplauze. Și atunci ei se angajează în comportamente agresive sau stupide, de foarte multe ori, ca să atragă atenția și să fie validați”.

Psihoterapeutul Mihaela Daniel spune că există o alternativă mult mai sănătoasă pentru a obține dopamină, însă ține tot de implicarea adulților. Părinții și profesorii pot ghida copiii spre activități în care să își descopere calitățile și, totodată, să primească apreciere reală.

“Copiii care fac sport de performanță sau care sunt implicați în tot felul de hobby-uri active sunt educați altfel. Acolo e o structură, o organizare, e pasiunea, ei visează la ceva, au un scop. Ceilalți au foarte mult timp liber și atunci ce să facă? Stăm online, ieșim pe afară, dacă ieșim. Grupurile în care ajungi, de multe ori nici nu știi în ce grupuri intri pentru că nu-i cunoști pe toți”.

Siguranța copiilor vine mai degrabă din implicarea adulților în viața lor. Atunci când sunt orientați spre activtăți reale – sport, artă sau hobby-uri – copiii își pot găsi validare în comunitate nu în mediul virtual.