Sărbătoarea Paștelui, trăită de credincioșii de rit apusean

Creştinii de rit apusean sărbătoresc Învierea Domnului, astăzi, cu o săptămână înaintea celor de rit răsăritean. Sărbătoarea Pascală este în tradiţia creştină strâns legată de începutul primăverii şi de reînvierea naturii.

Articol de Radio Timișoara, 5 aprilie 2026, 09:28

Creştinii sărbătoresc Sfintele Paşti în prima duminică după prima luna plină de primăvară, într-o zi duminică după Pessach-ul evreiesc. Aşa au stabilit părinţii Sinodului Ecumenic de la Niceea în anul 325. După Marea Schismă, cele două biserici, cea greacă răsăriteană şi cea latină apuseană, au păstrat formula de calcul, dar ele interpretează diferit începutul primăverii: după calendarul vechi iulian respectiv după calendarul nou gregorian. Dacă luna plină cade între cele două date ale echinoțiului de primăvară, cele două biserici sărbătoresc Paştile la o diferenţă de mai multe săptămâni. Un alt punct divergent este definirea sintagmei „duminica de după Pessach-ul evreiesc“. În timp ce biserica apuseană se rezumă la începutul celor opt zile ale Pessach-ului, biserica răsăriteană acceptă stabilirea datei pascale cel mai devreme în a opta zi de Pessach. Astfel, dacă luna plină cade puţin înainte de începutul Pessach-ului, cele două biserici sărbătorec Sfintele Paşti la o diferenţă de o săptămână, ca anul acesta, iar doar dacă luna plină cade în timpul Pessach-ului, cele două biserici creştine sărbătoresc împreună Învierea lui Iisus Hristos, cum a fost anul trecut.

Floriile

Creştinii romano-catolici au sărbătorit, aşadar, săptămâna trecută Floriile. Biserica romano-catolică din Aradul Nou a fost sfinţită în anul 1823, la aniversarea a 100 de ani de la colonizarea localităţii cu etnici germani, după eliberarea Banatului de sub ocupaţia otomană de către habsburgi. Preotul Mates Dirschl ofiziază slujbe în limbile maghiară şi germană. În duminica Floriilor, au fost sfinţite crenguţe cu mâţişori, pe care credincioşii le-au luat acasă.

Joia Mare

Joia Mare are pentru creştini o însemnătate deosebită: este ziua în care se sărbătoreşte înfiiţarea instituţiei preoţiei. În catedralele catolice episcopale se oficiază liturghii solemne deosebite. Domul din Timişoara a fost ridicat după eliberarea oraşului de sub dominaţia otomană de către habsburgi. Piatra de temelie a fost aşezată în 1736, iar catedrala a fost sfinţită în 1803. Episcopul Diecezei de Timişoara Iosif Csaba Pal a oficiat liturghia solemnă din Joia Mare în prezenţa Capitlului Catedral şi a tuturor preoţilor de pe raza episopiei.

În timpul slujbei, preoţii îşi reînoiesc făgăduinţele de la sfinţire, iar episcopul sfinţeşte uleiurile care urmează să fie folosite la administrarea sacramentelor pe parcursul următorului an: uleiul bolnavilor, al catecumenilor şi chrisma sau mirul. După liturghia din Joia Mare răsună ultima dată clopotele până la Înviere. Se spune că ele zboară la Roma să se spovedească. Şi orgile din biserici amuţesc pentru următoarele zile. În seara din Joia Mare în biserici se oficiază liturghia care aminteşte de Cina cea de Taină, iar în Vinerea Mare se celebrează patimile, moartea şi îngroparea Domnului. Aceste zile oferă un bun prilej credincioşilor să viziteze locurile de pelerinaj. Cel mai important loc de pelerinaj al catolicilor din Banat este Mănăstirea Maria Radna de la Lipova care adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Lăcaşul de cult a fost construit după eliberarea teritoriilor de sub domuinaţia otomană de către habsurgi, sfinţit în 1767, consacrat în 1820 şi ridicat la rang de basilică papală în 1992. Preot paroh la Maria Radna este de la preluarea mănăstirii în subordinea Episcopiei de Timişoara din anul 2002 părintele canonic emerit Andreas Reinholz. Ceremonia din Vinerea Mare se încheie cu punerea în mormânt. Preotul aşează o ostie care simbolizează Trupul Domnului într-o monstranţă, o aşează pe un altar lateral unde a fost amenajat mormântul şi o acoperă cu o pânză albă. În Sâmbăta Mare nu se oficiază slujbe, se asigură doar pază la mormânt, iar credincioşii vin să se închine.

Vigilia Pascală

Sâmbătă seara se oficiază Vigiliile Pascale. La Timişoara, Episcopul Iosif Csaba Pal a sfinţit focul în Piaţa Unirii, a aprins lumânarea pascală şi a intrat cu ea în catedrala întunecată. Preconiul Pascal şi Liturghia cuvântului cu citirile din vechiul testament se oficiază la lumina lumânărilor. La Gloria, răsună clopotele şi orga, iar luminile se aprind. Urmează citirea din noul testament şi evanghelia învierii.

Următorul punct al slujbei este Liturghia botezului. Celebrantul sfineşte apa cu care se vor oficia botezurile de peste an, iar credincioşii îşi reînoiesc promisiunile de la botez. Cu Ofertoriul începe liturghia euharistică, cu prefacerea ostiei şi a vinului în trupul şi sângele Domnului şi împărtăşirea preoţilor şi a credincioşilor pentru iertarea păcatelor. Bisericile de pe teritoriul fostei monarhii dunărene mai au la finalul vigiliei pascale încă o parte şi anume ceremonia Sfântului Sacrament. Celebrantul principal megre la mormânt, descoperă monstranţa cu Trupul Domnului, o ridică şi anunţă Învierea. Apoi se porneşte în procesiune. La Timişoara, procesiunea pascală s-a desfăşurat în Piaţa Unirii, iar la final, Episcopul Iosif Csaba Pal i-a binecuvântat pe cei prezenţi.

Reporter: Adrian Ardelean