Premieră pentru UE: Canada, invitată să devină primul membru asociat. Mark Carney, discurs la Strasbourg
Premierul canadian Mark Carney a fost prezent, miercuri, la dezbaterea despre Starea Uniunii din Parlamentul European de la Strasbourg şi s-a adresat, joi, eurodeputaţilor.
Articol de Radio Timișoara, 17 septembrie 2026, 18:38
Premierul Canadei Mark Carney a fost întâmpinat joi dimineaţa la Parlamentul European de către preşedinta parlamentului Roberta Metsola. Împreună, cei doi oficiali au păşit în hemiciclul parlamentului unde Mark Carney s-a adresat celor 720 de eurodeputaţi şi membrilor Comisiei Europene prezenţi la eveniment. În deschidere, preşedinta Parlamentului Roberta Metsola a adresat câteva cuvinte introductive prin care a evocat relaţiile dintre Europa şi Canada.
“Prietenia dintre Uniunea Europeană și Canada își are rădăcinile în valorile și viziunea noastră comună. Ea se bazează pe aceeași convingere care i-a unit pe canadieni în 1867 și pe europeni în 1951: că suntem întotdeauna mai puternici atunci când lucrăm împreună. Parteneriatul nostru dăinuie. Se bazează pe istoriile popoarelor noastre. Mulți dintre cei care au contribuit la construirea națiunii dumneavoastră erau europeni în căutarea unei vieți mai bune. Iar în momentele cele mai întunecate ale continentului nostru, canadienii ne-au fost alături. În 1914, când războiul a zguduit continentul nostru, canadienii au luptat umăr la umăr cu noi. Pe creasta Vimy, un colț al Europei va rămâne pentru totdeauna canadian. O generație mai târziu, în 1944, tinerii voștri ne-au venit din nou în ajutor, asaltând plajele din Normandia alături de britanici și americani pentru a contribui la eliberarea Europei de sub jugul fascismului. În acea zi, forțele canadiene au avansat mai adânc în interiorul continentului decât oricare altele – și, în unele dintre cele mai sângeroase lupte ale războiului, au suferit pierderi grele, dar au continuat să lupte. Acest lucru spune foarte multe despre curajosul spirit canadian. Europa va fi întotdeauna recunoscătoare pentru sacrificiul atâtor oameni care ne-au fost alături și au apărat libertatea și democrația. Nu vom uita niciodată. Și cu acest spirit, și cu greutatea acestei istorii, privim acum împreună spre viitor”.
A urmat discurstul premierului canadian Mark Carney care a evocat elemente mai vechi care datează de mult înaintea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Canada pentru că profunzimea legăturilor dintre cele două entităţi nu se măsoară prin schimburile comerciale și nici nu este consemnată în tratate:
“În inima Germaniei, deasupra orașului Weimar, se află o creastă împădurită numită Ettesberg. Timp de zeci de ani, Goethe s-a plimbat, a meditat și a scris acolo. Un stejar de pe acea creastă a ajuns să-i poarte numele, un monument viu al celor mai înalte idealuri ale culturii europene. Pe măsură ce secolul al XX-lea a intrat într-o perioadă întunecată, același stejar a rămas închis în spatele sârmei ghimpate de la Buchenwald, martor tăcut al celui mai profund eșec moral al umanității. Goethe a înțeles că pentru idealuri trebuie să lupți, că valorile nu se apără singure. Într-adevăr, la sfârșitul piesei „Faust”, ultima viziune a bătrânului este aceea a unui popor liber pe un pământ liber. Libertatea și viața trebuie câștigate în fiecare zi. În fiecare zi. În fiecare zi, nu doar o dată în 1945, sau în 1956, sau în 1989. În fiecare zi, inclusiv astăzi. Valorile întruchipate de acel stejar al lui Goethe au dăinuit, de asemenea, în parte pentru că idealurile care au înflorit sub ramurile sale au traversat și ele Atlanticul. În 1917, în mijlocul devastării Bătăliei de la Vimy Ridge, un tânăr locotenent canadian pe nume Leslie Miller a adunat o mână de ghinde din peisajul european distrus. Le-a dus acasă și le-a plantat în solul canadian lângă Milken, Ontario, unde au crescut formând o pădure maiestuoasă. Un secol mai târziu, s-a încheiat un ciclu profund de reînnoire, deoarece butași din stejarii canadieni ai lui Leslie Miller au fost repatriați în Franța și replantați acolo unde se născuseră. Aceasta este esența parteneriatului dintre Canada și Uniunea Europeană. Semințe, valori, idei, comerț, oameni și progres, purtate înainte și înapoi peste Atlantic de secole”.
Cu doar o zi înainte, în cadrul discursului despre starea Uniunii, preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a adresat Canadei invitaţia de a deveni primul membru asocial al Uniunii.
“Privim lumea cu aceiași ochi, de la inteligența artificială la schimbările climatice, de la Arctică la geopolitică. Și am fost alături unul de celălalt în ceea ce privește Ucraina, apărarea, materiile prime și lanțurile de aprovizionare. Dar, mai presus de toate, dragă Mark, Europa și Canada cred în democrație. Că puterea nu aparține celor mai puternici, celor mai bogați și celor mai vocali, ci tuturor dintre noi. Că democrațiile au libertatea de a alege cu cine să colaboreze. Așadar, ne unim forțele, în mod voluntar. Vom trece de la tratatul economic la o alianță pentru viitor, pentru a crea un spațiu comun de prosperitate și securitate economică. Vom lucra la producția inteligentă. Vom crea o alianță tehnologică. Vom integra bazele industriale de apărare. Vom face din Arctica un proiect comun emblematic. Vom lucra la mineralele esențiale pentru sectorul energetic și la baterii, la inteligența artificială, la tehnologia cuantică, la securitatea cibernetică și economică. Acesta nu este un parteneriat împotriva altcuiva, ci pentru puterea noastră comună. Pe scurt, dorim să ducem relația cu Canada la cel mai înalt nivel posibil. Și, dragă Mark, am spus că trebuie să ne regândim urgent parteneriatele. Așadar, aș dori să colaborez cu tine pentru a deschide calea astfel încât Canada să devină primul membru asociat al Uniunii Europene”.
Noul parteneriat dintre Uniunea Europeană şi Canada va deschide noi orizonturi de ambele părţi va oferi acces populaţiilor celor două entităţi la noi facilităţi. Rămâne ca cele două parlamente să îl umple cu conţinut – a fost concluzia conferinţei de presă comune a premierului canadian Mark Carney şi a preşedintei Parlamentului European Roberta Metsola.â
Corespondență de Adrian Ardelean