Povești pe patru roți, în Piața Unirii, la Retroparada Toamnei
Dacia 1300, Trabantul și celebrele „broscuțe” Volkswagen au întors privirile și au readus la viață amintiri din alte vremuri. Aproape 150 de vehicule istorice, vechi de peste 30 de ani, au fost admirate ieri în Piața Unirii, la Retroparada Toamnei.
Articol de Radio Timișoara, 18 octombrie 2026, 18:57
În Piața Unirii, aproape 150 de vehicule cu o vechime de peste 30 de ani au atras ieri privirile celor care au fost în trecere sau au venit special pentru ele. Unele păstrează farmecul unor vremuri demult apuse, altele amintesc de automobile pe care mulți le-au văzut în poze sau filme sau le-au întâlnit pe străzile orașului cu ani în urmă.
De la micuțul Fiat 500 retro, care te duce cu gândul la un film italian vechi, până la mașini ca scoase din filmele cu gangsteri sau clasicele românești precum Dacia sau Aro sau …cum să uităm de Trabant. Toate au stârnit curiozitatea celor prezenți, dornici să afle mai multe despre istoria lor, dar și despre cum funcționează aceste mașini vechi.
Dacia 1300, mașina care „ține cu casa”
Dar Retroparada Toamnei nu este doar despre automobile și despre felul în care au fost păstrate de-a lungul timpului. Este și despre oamenii care aleg să le îngrijească, să le restaureze și să le ducă mai departe povestea. Pasiunea pentru mașinile clasice nu ține cont de vârstă. O demonstrează și niște tineri expozanți, care au venit la paradă cu propriul automobil de epocă.
Printre ei, Paul, de doar 19 ani, care a ales să-i redea frumusețea și gloria de odinioară unei Dacii 1300, dar și să pornească într-o aventură cu ea – a mers până la Uzinele Dacia și înapoi.
“Mașina este din anul 1979. Noi am cumpărat-o de la primul proprietar. Singura lucrare majoră prin care a trecut ea de atunci a fost revopsirea ei. Funcționează în continuare. Am parcurs de curând un drum de peste 1000 de kilometri dus- întors până la Mioveni, până la uzina Dacia și înapoi, evident. În general, o folosesc cam odată pe săptămână, să spun așa. Mai fac naveta cu ea până la sat, la bunici și înapoi. În oraș încerc să nu mă folosesc de ea pentru că o uzez. Există pericolul să-mi fie lovită de alți participanți la trafic și așa mai departe. De învățat lucrurile de bază, dacă ai timp, înveți în câteva luni. (0:45) Și oriunde te-ar lăsa, să zicem, în drum, știi să ajungi cu ea înapoi acasă. Când vine vorba totuși de piese, dacă știi unde să mergi, le găsești la prețurile de altă dată și le găsești destul de ușor. Dacă nu știi unde să mergi, poate fi un pic complicat. Și există anumite piese care, într-adevăr, deja începe să fie cam greu să le găsești. Dar, în general, e o mașină cu o întreținere foarte ușoară. E o mașină, îmi place să spun că ține cu casa”.
Pasiunea pentru „broscuțe”
Iar dacă pentru unii pasiunea a început de curând, pentru alții, mașinile fac parte din povestea lor de cuplu. În cazul a doi soți, fiecare automobil are o semnificație aparte: amândoi și-au păstrat primele mașini personale, pe care le aveau înainte să se căsătorească, câte un Wolkswagen Beetle, unul din 1964 și altul din 74, sau „broscuțe” cum sunt cunoscute:
“Am venit cu un Volkswagen Beetle din 1964. Am achiziționat-o în urmă cu 18 ani, și pentru că eram imediat după studenție și nu aveam foarte mulți bani, am pus-o în garaj și am ținut-o acolo până acum 3 ani, când am zis, gata, a venit momentul și putem să o recondiționăm. De un an am reînscris-o în circulație și merg cu ea aproape zile. De fiecare dată facem cu mâna, ptrecătorilor pe stradă. E o senzație foarte, foarte frumoasă. Și mai avem una în familie, tot la fel luată în perioada studenției, soțul cu a lui, eu cu a mea. Avem și mașini mai noi”.
Dincolo de farmecul lor, mașinile retro vin și cu provocări: piesele se găsesc uneori greu, iar proprietarii învață, din nevoie, să fie și mecanici, pentru că, atunci când mașina se oprește pe drum, de multe ori tot ei trebuie să o repare.
Dar indiferent de provocări, mașinile sunt păstrate pentru valoarea lor istorică, iar altele pentru legătura personală cu proprietarii. Iar întâlniri precum Retroparada Toamnei le oferă tuturor ocazia să împărtășească poveștile cu publicul.
