FOTO / Povestea casei fără intrare de pe strada Eugeniu de Savoya. Proprietara a fost primul meșteșugar ‘privatizat’ pe vremea lui Ceaușescu

Lipită de clădirea Episcopiei Romano-Catolice, pe strada Eugeniu de Savoya, în Timişoara, o casă pitorească, neobişnuit de îngustă, vopsită în roz, cu două geamuri la etaj şi o prăvălie la parter atrage atenţia. Nu doar imobilul poartă o istorie interesantă, dar și proprietara lui are, la rândul ei, o poveste deosebită.

Articol de Radio Timișoara, 12 februarie 2016, 11:00 / actualizat: 12 februarie 2016, 12:11

Ana Kapi s-a mutat în clădirea de pe strada Eugeniu de Savoya în anul 1983, iar înainte de aceasta, casa a aparţinut unui fost preşedinte al comunităţii evreilor din Timişoara.

Inițial casa a aparținut popilor sași. Au stat aici maicile. Nu știu cum s-a vândut casa asta. Pe urmă a fost casa unui evreu care a fost președintele Comunității Evreilor din Timiș. Eu am cumpărat casa de la o doamnă care a avut grijă de el când s-a îmbolnăvit. N-a fost casa naționalizată.

La un an după ce a cumpărat casa, cu 150.000 de lei, Ana Kapi, coafeză de meserie, a deschis aici o coafură, care a funcţionat mai bine de 20 de ani.

În 1984 am făcut cerere la primărie, pentru că atunci a scris Ceaușescu în ziar că încurajează micii meseriași. Am prins momentul, eu am fost prima privatizată pe țară.

Neobişnuit de îngustă, vopsită în roz, cu două geamuri la etaj şi o prăvălie la parter, casa are un … secret. Pentru a putea intra, proprietara, trebuie să folosească o poarta vecinilor, Episcopia Romano-Catolică. Asta pentru că intrarea este închiriată firmelor de la parterul imobilului. Epsicopia a fost cea care a intentat proces, în 2011, pentru a clarifica situaţia.

Deşi pare hilar, Ana Kapi deţine acum o decizie a instanţei care îi dă dreptul  să folosească poarta vecinilor pe toată durata vieţii ei, spune Claudiu Călin, de la arhivele Episcopiei Romano-Catolice.

Situația acestei intrări este, după părerea noastră una clară. Ea, în toate actele și pe toate planurile aparține ca proprietate de edificiul Palatului Episcopal. Finalmente s-a stabilit ca, pe durata vieții doamnei, să se bucure de folosirea gratuită a intrării.

Oricât de ciudată, situaţia nu este singulară, spune directorul Direcţiei de Cultură, Sorin Predescu, ce aminteşte de compartimentările făcute în casele istorice, pe vremea comunismului.

Este o clădire extrem de simpatică, este o clădire micuță dar bine așezată într-un front. Probleme de acces au mai fost. Clădirile istorice, în perioada comunistă, cam toate au fost transformate în rezidențiale și s-au făcut tot felul de recompantimentări.

Deşi a dorit la un moment dat să vândă casa, pe motiv că e prea mare, iar ea este singură, Ana Kapi s-a răzgăndit, şi va lăsa casa, moştenire. Noul proprietar se va lovi din nou, însă, de dificultatea de a intra în casă.

Ascultați reportajul în format audio realizat de Ștefan Both:

GALERIE FOTO: