Bogdan Alexandru Costea, manager al Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad: „Teatrul Nou va deveni o terapie”

Cea de-a patra ediţie a Festivalului  Internaţional de Teatru Nou s-a  încheiat la Arad,  după 9 zile de teatru în care au fost prezentate douăzeci şi patru de spectacole din România şi două din străinătate: „Dancing Graffiti”, produs de Bandart, Ungaria  şi „Operastracci”, aparţinând Centrului de Productie Teatrală Koreja, Lecce, Italia.

Articol de Mihai Junea, 20 mai 2016, 13:56

„O ediţie de succes”, este remarca managerului teatrului Clasic „Ioan Slavici”, Bogdan Alexandru Costea, împreună cu care am purces la câteva concluzii, nuanţate în exclusivitate pentru site-ul nostru:

Bogdan Alexandru Costea
sursă foto: teatrulclasic.ro

Bogdan Alexandru Costea – Am beneficiat de o selecţie solidă, foarte bine ancorată la tema festivalului.Ne-am putut bucura în nouă zile, de 24 de spectacole, beneficiind şi de două prezenţe muzicale: concertul formaţiei „Subcarpaţi” şi al lui Gyuri Pascu împreună cu The Blue Workers. Pot să spun că felul în care am oferit aceste spectacole şi modul în care am primit răspunsul din partea publicului, au constitui o veritabilă emulaţie în oraş, prin faptul că sălile, atît cea mare cît şi sala Studio au fost pline pînă la refuz la fiecare reprezentaţie, iar faptul că există o susţinere a publicului pentru această formă de teatru nou, contemporan, ne face să credem că acest produs va avea un viitor.

Radio România Timişoara – Faptul că în festival au participat nume foarte importante din teatrul românesc ne poate induce impresia că teatrul nou va lăsa în umbră clasicul?

B.A.C. – Este clar că se manifestă o tendinţă în zona teatrului social, manifest, de avangardă, prin tematica ancorată în realitatea românească şi europeană. Eu cred că acest stimul atrage. Deja putem vorbi de schimbarea unei mode legată de statul în faţa unor produse culturale care nu-şi mai dovedesc viabilitate şi putere în acest moment şi faptul că omul este atras de emoţie, fiind bine ancorat în ceea ce-nseamnă realul şi posibilitatea de-a se manifesta din plin într-o relaţie directă actor – public – spectator, constituie provocarea care ne  face să credem în arta vie a acestui teatru contemporan. Spun asta pentru că, de fapt, noi suntem fericiţii beneficiari a două produse: teatrul nou şi teatrul clasic, dar şi oferta noastră, ca şi producători de teatru este puternic ancorată în teatrul contemporan şi cel clasic.

R.R.T. – Selecţia festivalului a corespuns gusturilor şi nevoilor. Noul dramaturg, noul regizor, spectacolul dezbatere. În atari condiţii, poate dobândi teatrul nou un ascendent în educaţie?

B.A.C. – În momentul în care publicul vede că realitatea este spusă într-o sală de teatru, de către o echipă de actori sau un dramaturg, teatrul va avea cu siguranţă o izbândă. Şi faptul că există această oglindire între ceea ce se-ntâmplă cu noi, la noi, în Europa, în lume şi-n abordarea unor subiecte bazate pe real, va face ca teatrul nou să devină o terapie.

R.R.T. – Înţelegem că instituţia teatrului arădean devine treptat un promotor al teatrului nou, deşi titulatura sa este de teatru clasic!

B.A.C. – Noi suntem beneficiari într-o formă nuanţată a acestei titulaturi, dar ceea ce se-ntâmplă din punct de vedere al ofertei pe care o producem pentru publicul spectator, atât din Arad, din regiune, cât şi din ţară, este o formă de teatru care nu poate să rămână anchilozată într-un proiect denumit cumva – şi aici mărefer la teatrul clasic. Desigur, vom produce în continuare pentru publicul spectator de-o anumită formaţie şi un anumit gust, spectacole pe teme clasice, dar nu ne vom opri de la producţia contemporană, pentru că, tocmai spuneam că această conexiune la o realitate imediată, răspunde unor aşteptări ale publicului nostru. Ei bine, tocmai asta ne face să-i menţinem treaz interesul şi de ce nu, să fim în prima linie din avangarda teatrală.

R.R.T. – Referitor la spectacolele prezentate în festival, aţi putea anticipa ceva pentru viitoarea Gală UNITER?

B.A.C. – Nu pot răspunde acum. Cert este că noi vom continua să producem pentru a stârni interesul criticii de specialitate şi al lumii teatrale naţionale. Drumul nostru este continuu, dacă nu ascendent, iar aceste direcţii, date de festivale, sunt cele care susţin această continuitate în ceea ce priveşte etica teatrală adoptată de noi.