Laureați în dialog: Neculai-Constantin Munteanu, Christian Mititelu, Dan Perjovschi și „Inițiativa Timișoara”, pe scena Premiilor Societății Timișoara | FOTO & VIDEO

Acordarea premiilor pentru 2025 a fost precedată de Conferința-dezbatere „Revoluția din Decembrie. Moștenire și Memorie”

Articol de Liviu-George Dumitru, 14 martie 2026, 23:13 / actualizat: 16 martie 2026, 19:29

Astăzi, la Sala Lira a Casei de Cultură a Municipiului Timișoara, au fost acordate  Premiile Societății Timișoara pe anul 2025. Ați auzit deja mai multe despre eveniment în această după-amiază, de la Ștefan Both. 

„Revoluția din Decembrie. Moștenire și Memorie”

Câțiva dintre laureații premiilor decernate astăzi (prezenți fizic la decernare) au participat la Conferința-dezbatere „Revoluția din Decembrie. Moștenire și Memorie”, moderată de jurnalista Brândușa Armanca, vicepreședinta Societății Timișoara: Neculai-Constantin Munteanu, Christian Mititelu, Dan Perjovschi și Laurențiu Ștefănescu –  președintele Federației Inițiativa Timișoara.

Pentru a urmări mai ușor discuția vom preciza și reperele temporale ale dezbaterii care începe aproximativ la minutul 28 al înregistrării de mai sus, după introducerea făcută evenimentului și dezbaterii de primarul Timișoarei , Dominic Fritz:

Tema dezbaterii și tema „fierbinte” a justiției

[0:27:55]
Moderarea discuției – Brîndușa Armanca precizează  din start  că discuția, programată pentru o oră, va viza ce am învățat din revoluție, ce a rămas sau nu din Proclamație și va ajunge la tema „fierbinte” a justiției, ignorată de textul din 1990. Pornește de la volumul reeditat al Proclamației și de la un text al lui Vasile Popovici, care, inspirat și de afirmația lui Horia Roman  Patapievici, vede în Proclamație „prima constituție a revoluției”, entuziastă, dar inevitabil incompletă.  ​

Christian Mititelu: puțin a devenit realitate

[0:33:23] Christian Mititelu consideră că din conținutul Proclamației a rămas destul de puțin, textul trebuind citit în contextul unei revoluții sângeroase, când dezideratele erau greu de acceptat de o clasă politică dominată de foști comuniști, „cum este într‑o măsură și astăzi.” Din perspectiva exilului, Proclamația a trezit mari speranțe, dar presa occidentală aproape n‑a reflectat‑o, iar intern mare parte din mesaj a fost ulterior mușamalizată.​

Dan Perjovschi: Proclamația vs. contraproclamația

[0:35:06]
Dan Perjovschi amintește că a existat o contraproclamație („de la Podul Înalt”), din care „n‑a rămas nimic”, în timp ce Proclamația este ținută vie de Societatea Timișoara. El insistă că măcar articolul privind minoritățile – revoluția pentru toți – rămâne actual, chiar dacă lumea nu poate cita textul integral, în timp ce despre contraproclamație nu își mai amintește nimeni.​

Neculai C. Munteanu: spiritul Timișoarei și solidaritatea

[0:36:19]
Neculai Constantin Munteanu rememorează noaptea de 18 decembrie 1989 la Europa Liberă, când, împreună cu Emil Hurezeanu, a decis să difuzeze sloganul „Azi în Timișoara, mâine în toată țara”, considerându‑l nu incitare, ci chemare la solidaritate. Această difuzare a contribuit la extinderea spiritului Timișoarei spre restul țării, iar Proclamația devine pentru el un „monument nevăzut” al gestului timișorenilor ieșiți în stradă.

Am intrat în emisiune și ni s-a spus: aveți grijă ce faceți! Deci răspunderea deja o aveam, nu știam pentru ce . Și împreună cu Hurezeanu am stabilit că sloganul nu este o incitare, ci este o chemare la solidaritate și ceea ce aveam nevoie atunci era solidaritatea. Solidaritate care, patru zile mai târziu, în 22 decembrie,  s- a stabilit.  Joncțiunea între Timișoara și București, unde era centrul puterii   s-a  făcut și noi n-am avut nimic de pătimit pentru că am dat acel slogan care putea fi interpretat și ca incitare.
Suntem mândri că am făcut-o, asta a ajutat într-un fel sau altul ca spiritul Timișoarei să se răspândească în restul țării și e un lucru foarte important.

 Laurențiu Ștefănescu: punctul 8 și păcatul originar

[0:38:55]
Laurențiu Ștefănescu afirmă că punctul 8 al Proclamației, privind lustrația, a fost singurul respins agresiv și niciodată aplicat, iar neîndeplinirea lui reprezintă „păcatul fundamental” al genezei democrației românești. Lipsa curățării statului și a administrației a permis capturarea puterii de către moștenitorii „burgheziei comuniste”, ale căror efecte se văd și astăzi.​

Florian Mihalcea: continuitatea Societății Timișoara și receptarea tinerilor

[0:40:46]
Florian Mihalcea subliniază că, spre deosebire de o ipotetică „societate Podul Înalt”, singura structură civică ce a rezistat din 1990 este Societatea Timișoara, deschisă mult dincolo de cei 26 de membri fondatori, dintre care în sală mai sunt doar trei. El descrie broșura bilingvă cu Proclamația în șase limbi și reacțiile ambivalente ale studenților occidentali, pentru care textul pare prea „de dreapta” sau prea „de stânga”, ceea ce arată actualitatea și tensiunile lui ideologice.​

Vasile Popovici (citat): Proclamația străzii și moștenirea efectivă

[0:45:12]
Brândușa Armanca amintește că Vasile Popovici  numește Proclamația „documentul anonim al orașului răsculat”, legitimat de faptul că traduce în 13 puncte lozincile străzii. Popovici apreciază că rămân valabile orientarea europeană, apelul la înțelegere interetnică și ideea de lustrație, în timp ce partea economică și unele accente de semeție regională par astăzi depășite, marele merit fiind coagularea societății civile împotriva propagandei feseniste.​

 Christian Mititelu: : regim hibrid, modernizare vs. mentalități

Discuția se mută la întrebarea „ce fel de regim este România de azi”.
[0:50:58]
Christian Mititelu vede un progres economic și tehnologic evident, dar și zone de sărăcie, abandon și mentalități rămase la începutul anilor ’90. El oferă imagini concrete: poșta ca instituție neschimbată, limbajul servil („dă‑mi și mie ceva”), fascinația pentru Dubai – pentru a arăta persistența unui egalitarism ridicol, a lingușelii și a lipsei de modestie în raport cu autoritatea.

[…] arată din nou niște mentalități care mie mi se par uluitoare. O  lipsă de modestie. Deci suntem grozavi. Fiecare care e un mic șef e grozav. Nu se uită în ochii tăi, aproape că nu-ți răspunde, dar își vede de treaba lui și dacă e cazul te dă puțin așa deoparte.

Dan Perjovschi: libertatea artistului și câștigul personal al revoluției

[0:56:17]
Dan Perjovschi afirmă că nu trebuie „să avem probleme” cu Proclamația, fiind un monument precum Ștefan cel Mare canonizat după secole. Pentru el revoluția și textul ei au produs o schimbare fundamentală a vieții: în România de azi are, ca artist, o libertate mai mare decât în unele democrații central‑europene, în ciuda „Poștei Române” încă nereformate; fără Timișoara nu ar fi putut avea cariera internațională de artist.​

Christian Mititelu și Florian Mihalcea: Europa, naționalism și fragilitatea democrației

[0:57:55]
Revenind, Christian Mititelu observă că, deși Proclamația a fixat direcția europeană și respingerea naționalismului, o mare parte a electoratului român votează astăzi împotriva Europei, iar xenofobia față de muncitorii nepalezi arată că imaginea românului ospitalier e falsă. El și Mihalcea accentuează ideea că democrația nu e un dat, ci presupune o luptă permanentă, alunecarea spre autoritarism fiind ușoară chiar și în marile democrații admirate cândva.​

Trecerea spre tema justiției

[1:02:22]
Brîndușa Armanca descrie „hibridul” dintre rămânerea în urmă și tehnologia care influențează votul prin rețele sociale și lansează întrebarea: de ce este lumea atât de supărată pe justiție, în special cea română. Îl cheamă pe reprezentantul Inițiativa Timișoara să răspundă, având în vedere implicarea recentă a grupului în proteste pe această temă.​

Inițiativa Timișoara (Laurențiu Ștefănescu): justiția ca element sine qua non

[1:02:52]
Laurențiu Ștefănescu explică faptul că justiția independentă și magistrații independenți sunt condiția unei democrații funcționale, iar după protestele masive din 2017 „păpușarii statului capturat” au înțeles că trebuie să controleze justiția pentru a‑și menține puterea. El arată că miza actuală este confruntarea dintre cei care vor să continue controlul politicului asupra justiției și cei care doresc un sistem cu judecători cu adevărat autonomi.​

Laurențiu Ștefănescu: Dosarele nerezolvate și contractul social

[1:04:24]
Laurențiu Ștefănescu invocă dosarele Revoluției, 13–15 iunie, Colectiv, 10 august, ca exemple de cauze în care sistemul însuși este parte și care nu sunt soluționate nici astăzi. Societatea civilă încearcă să reamintească politicienilor că promisiunile privind justiția reprezintă clauze contractuale ale unui contract social; dacă nu sunt respectate, oricine, chiar și cei susținuți anterior, trebuie să dea socoteală.​

Christian Mititelu: dreptate, nu doar justiție

[1:06:32] Christian Mititelu amintește formula lui Gavril Dejeu – oamenii nu mai vor să audă de justiție, ci vor dreptate – pentru a sublinia ruptura dintre spectacolul proceselor marilor corupți, prescrierea faptelor și realitatea de la nivel local, unde cetățenii sunt la mâna unor procurori și judecători arbitrari. El compară situația cu alte țări, unde uneori justiția devine prea puternică și legislativul intervine, dar observă că în România problema specifică este corupția și aplicarea „loterie” a legii.​

Echilibrul puterilor și rolul societății civile

[1:08:34]
Christian Mititelu oferă exemple din Italia, Franța și SUA pentru a ilustra cum se modifică raportul dintre executiv, legislativ și justiție și cum excesele unei puteri pot scăpa temporar de control. În România, el consideră că justiția a căpătat la un moment dat puteri prea mari, rolul Parlamentului fiind să reechilibreze sistemul, iar societatea civilă să reacționeze când sunt depășite limitele, fie în sensul apărării justiției, fie în sensul temperării ei.​

 Concluzii: Proclamația nu a murit

[1:20:01]
Se subliniază că societatea civilă românească a dat dovadă de corectitudine: a ieșit în stradă pentru a apăra justiția, apoi pentru a‑i critica excesul. În încheiere, Brîndușa Armanca afirmă că Proclamația „n‑a murit și nici nu s‑a hodinit”, rămânând un reper esențial.

Laureații acestei ediții

Dezbaterea a fost urmată de prezentarea laureaților din acest an.  Câteva declarațiile făcute la premiere și după  puteți citi aici.

 Premiul „Speranța”: Victor Rebengiuc și Raluca Moroșanu

Premiul „Speranţa“ se acordă „Pentru cea mai însemnată contribuţie la instaurarea democraţiei, destrămarea structurilor comuniste şi menţinerea speranţei în România“.

Premiul „Ion Monoran”: Inițiativa Timișoara și Tudor Chirilă

Premiul „Ion Monoran“ se acordă „Pentru stăruinţa în demersurile de a decanta valorile morale în societatea românească“ (Ion Monoran, poet, membru fondator al Societăţii şi ziarului „Timişoara“ -la care a scris până la moartea sa, în 1993- a fost cel care, în 16 decembrie 1989, a oprit tramvaiele în Piaţa „Maria“ din Timişoara, moment esenţial în declanşarea Revoluţiei.)

Premiul „Alexandra Indrieș”: Dan Perjovschi

Premiul „Alexandra Indrieş“ se acordă „Pentru contribuţia avută prin intermediul cuvântului scris la dezvoltarea spiritului civic, la promovarea principiilor democraţiei şi ale statului de drept în România“ (Alexandra Indrieş, fostă deţinută politic, scriitoare, membră fondatoare a Societăţii Timişoara, editorialistă a ziarului „Timişoara“, a murit în 1993.)

Premiul „Oscar Berger”: N.C. Munteanu, Mihai Voinea (Recorder) și Andreea Pocotilă (Recorder)

Premiul de jurnalism civic „Oscar Berger“ se acordă anual unui jurnalist român, pe baza evaluării activităţii sale (Oscar Berger, regizor, jurnalist, director al ziarului „Timișoara” și membru al Societății Timișoara, a decedat în 2013).

Premiul „Punctul 12 al Proclamației de la Timișoara”: Christian Mititelu

Premiul „Punctul 12 al Proclamaţiei de la Timişoara” se acordă „Pentru promovarea principiilor Proclamaţiei în diaspora“.

Trofeele acestei au fost realizate de artistul timișorean Tasi Iosif.

Premiul „Secera și ciocanul”

Ca în fiecare an  a existat  și un Premiul „Secera și ciocanul” „Pentru efortul deosebit depus întru conservarea şi susţinerea sistemului şi structurilor (neo)comuniste în România“.  A fost acordat  Liei Savonea și Elenei Costache.

Societatea Timișoara

Societatea Timișoara este o organizație fondată în zilele revoluției din Decembrie 1989 de un grup de intelectuali timișoreni care au participat nemijlocit la revoltele împotriva regimului totalitar al lui Nicolae Ceaușescu și au formulat Proclamația de la Timișoara.