Războiul din Iran. „Un al treilea război mondial bazat pe folosirea armelor nucleare mi se pare improbabil” a declarat G-ral-Maior (r.) Dr. Dan-Florin Grecu
Profesorul de istorie Laurențiu Mioc a stat de vorbă cu G-ral-Maior (r.) Dr. Dan-Florin Grecu pentru a găsi răspuns la 13 întrebări esențiale referitoare la actualul conflict.
Articol de Liviu-George Dumitru, 6 martie 2026, 08:44 / actualizat: 6 martie 2026, 19:37
Profesorul de istorie Laurențiu Mioc a stat de vorbă cu G-ral-Maior (rezervă) Dr. Dan-Florin Grecu pentru a găsi răspuns multor întrebări referitoare la actualul conflict din Iran.
(sunt indicate în transcriere minutul ș i secunda la care începe fiecare parte)
Obiective politice, militare și economice și etape
0:00
1.Domnule general, ultimul conflict din Orientul Mijlociu a fost Războiul de 12 zile, care a avut loc între 13 și 24 iunie 2025, iar părțile care au luat parte la acest conflict au fost Statele Unite ale Americii, Israel și Iran. Conflictul a debutat în 13 iunie 2025 când forțele aeriene israeliene și cele americane au bombardat instalații militare și nucleare din Iran. Au asasinat lideri militari importanți, oameni de știință implicați în cercetarea militară, nucleară, iraniană și oameni politici, anihilând apărarea aeriană iraniană, dar din nefericire, pe parcursul acestui proces, au existat și pagube colaterale, în sensul că civili nevinovați au fost uciși, chiar dacă au fost folosite arme de precizie în cadrul acestui conflict. Din punctul dumneavoastră de vedere, pe baza experienței profesionale pe care o aveți, ce obiective politice, militare și economice are acțiunea militară americano-israeliană împotriva Iranului?
În primul rând, trebuie să spunem foarte clar că mie mi se pare că nici președintele american nu știe care sunt până la urmă scopurile finale ale acțiunii ale acțiunii împotriva Iranului și când spun asta, nu cred că nu le are în minte, ci mă refer la declarațiile pe care domnia sa le-a făcut în și aceste zile care au trecut de la prima lovitură împotriva Iranului, astfel că atât scopurile, cât și viziunea pentru viitorul Iranului ca aceasta este un lucru foarte important cum îl vede administrația americană acest viitor. Din punctul meu de vedere rămâne așa cam neclar. Pentru început, știm că scopurile declarate au fost încetarea programului nuclear, încetarea programului balistic, încetarea susținerii grupărilor proxy care, indiscutabil, au un comportament de tip terorist.
Un ultim obiectiv și nu chiar lipsit de importanță, este cel privind renunțarea la sprijinirea organizațiilor de tip terorist, multe dintre acestea fiind sprijinite de regimul iranian în țările din Orientul Mijlociu. Asta a fost, ca să spun așa, la un moment dat, după care a fost acel îndemn ca populația iraniană să ia conducerea țării în propriile mâini, mai ales după ce a fost înlăturat Ayatollahul , ceea ce denotă și intenția de schimbare a regimului. Problema, și poate o să discutăm mai târziu, este cu ce să se schimbe acest regim și încă nu se știe care sunt pașii de urmat.
Nu în ultimul rând, justificând acțiunea militară, președintele american în conferința de presă (interviul acordat împreună cu cancelarul german, vorbind, bineînțeles, în principiu domnia sa), anunța că acțiunea a avut ca principal scop protejarea Statelor Unite de loviturile nucleare a Iranului care era posibilă în 30 de zile. Pentru că la început ați amintit de războiul din iunie anul trecut, să nu uităm că atunci conform declarației domnului Trump, capacitățile nucleare iraniene au fost distruse ireversibil. Deci în ceea ce declară președintele american sunt suficiente contradicții, astfel că ne putem aștepta ca și în viitor să mai asistăm la așa ceva.
Indiscutabil însă, nu vreau să fiu cumva înțeles greșit, regimul iranian, așa cum s-a comportat el, a fost un regim autocratic și încă este, un regim totalitar, un regim pentru care democrația n-a însemnat nimic, bazat doar pe precepte religioase și pe o ideologie proprie, pentru că să nu uităm atât ambii Ayatollahi care acuma au dispărut, primul Khomeini și acuma Khamenei, scopul lor principal a fost să facă din Iran o putere regională și în primul și în primul rând să concureze și să depășească principalul lor adversar, Arabia Saudită, de care îi separă nu numai o luptă pentru resursele de care dispun în sensul comercializării acestora, dar și, se pare, niște diferențe religioase aproape , de nerezolvat.
04:41
2. Din punctul dumneavoastră de vedere, ca militar profesionist vreme de atâta mari devreme, ce etape are acțiunea militară israeliano-americană împotriva Iranului?
Eu cred că din perspectivă pur militară, vom asista doar la această primă etapă de lovire a țintelor militare în principal, precum și a celor care țin de programul nuclear, respectiv programele industriei iraniene de apărare de fabricare rachetelor cu bază scurtă, medie, lungă de acțiune și a dronelor, aceste acțiuni vizând, din punctul meu de vedere și din punctul de vedere al americanilor, să-i convingă pe noii lideri, cine or fi acești noii lideri, să treacă la o, hai să spunem, negociere, dar mai degrabă să accepte condițiile care le vor fi impuse, beneficiind astfel de un tratament mai bun, dar și de o ridicare a sancțiunilor la care Iranul este supus de bani de ani buni și care a afectat serios economia. Să nu uităm că una din recomandările, cu ghilimelele de rigoare ale președintelui Trump, pentru membrii gărzii iraniene era să depună armele, să predea că nu vor suferi nicio consecință. De ce spun asta? Pentru că acești Gardieni ai Revoluției practic sunt singura forță organizată din Iran care ar putea să înlocuiască regimul Ayatollahului și dacă ar păstra un lider religios, pentru că erau trei pretendenți desemnați chiar de Ayatollah pentru succesiune, au dispărut, se pare că au apărut și alții, dar aceștia e clar că, în condițiile actuale vor avea o putere mult mai mică decât anterior, astfel că forțele, liderii Gardienilor Revoluției ar putea să reprezinte o nouă autoritate în stat, ceea ce n-ar însemna o mare schimbare, dar posibil o atitudine mai maleabilă în raport cu vestul în general și cu Statele Unite în special.
Atacarea Ciprului și a statelor arabe. Iranul ar face față unui atac europeano-arab?
07:02
3. De ce forțele aeriene iraniene au atacat Cipru ? Aici mă refer la baza forțelor aeriene regale britanice de la Akrotiri În Cipru există o bază militară britanică din 1878. Au atacat de asemenea Arabia Saudită, despre care ne-ați spus că este un dușman declarat al regimului șiit, Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Kuwait, Irak, Oman și Qatar.
Atacul împotriva asupra Ciprului îmi pune și mie un semn de întrebare pentru că Marea Britanie a fost foarte reținută. Acum vreo 10-12 zile premierul britanic a refuzat punerea la dispoziție a bazei Englezi din Oceanul Indian, deci de la Diego Garcia pentru avioanele de bombardament americane, ceea ce a produs mare indignare la Washington. E adevărat că între timp a pus la dispoziție două baze militare britanice pentru forțele americane, dar și prin poziția pe care a adoptat-o, în mod normal, Marea Britanie e așa, mai degrabă un contestator al acțiunilor americane decât un sprijinitor. De altfel, nu și-a ascuns nemulțumirea, atât față de Marea Britanie, cât și față de Spania, un alt stat care n-a acceptat să pună la dispoziție bazele pentru a fi folosite de forțele americane, dar acolo nemulțumirea este mai de durată, pentru că Spania n-a acceptat nici acei 5% din PIB care să fie alocați pentru apărare și pentru NATO, bineînțeles, solicitați de președintele american la ultimul summit.
Da, aici este o mare întrebare. Eu chiar cred că au făcut o mare greșeală iranienii în această direcție.
În ceea ce privește lovirea celorlalte state, și vorbesc acum de state, care sunt în vecinătatea Iranului, să spunem că au fost obiectivele, cel puțin teoretic, n-au fost statele respective, ci elementele americane dispuse în aceste state, fie că vorbim de baze militare, fie că vorbim așa cum a fost cazul la Riad, chiar de către ambasada Statelor Unite în Arabia Saudită. Deci, într-un fel sau altul, semnalul dat de către Iran acțiunilor mult mai puternice ale coaliției americano-israeliene este că da, probabil că aveți posibilitatea să ne produceți în continuare pagube, dar și noi răspundem. Asta este ca un semnal, să spun așa, de transmis minților.
Un alt, nu semnal, ci o altă intenție, cred eu, este regionalizarea acestui conflict, pentru că odată extins războiul în afara granițelor Iranului, un lucru care este foarte posibil, fie prin aceste atacuri declanșate direct de Iran, fie prin activarea proxilor și, har Domnului sunt destule, sunt Hutii în Yemen, sunt mișcări islamiste în Irak, este Hamas-ul, este Hezbollah-ul, este statul islamic, sunt multe, multe astfel de grupări care acționează în tip terorist și care au fost sprijinite în timp, exclusiv, aș putea spune, de Iran, au fost sprijinite în general de toate țările arabe, numai că acestea au sprijinit, ca să spun așa, populația, dar liderii acestor mișcări au deturnat fondurile de la obiective sociale spre folosirea în folosul exclusiv al grupărilor teroriste.
10:45
4.Din punct de vedere militar ar putea face față forțele armate iraniene unui atac al forțelor din statele europene? Și aici mă refer la Marea Britanie, Grecia și Cipru. Grecia a trimis deja două avioane F-16 și un vas de luptă pentru a proteja partea grecească a Ciprului și la Forțele Armate ale Statelor Musulmane, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Kuwait, Irak, Oman și Qatar pe care le-au atacat până azi (în 3 martie 2026)?
Nu normal, aceste acțiuni s-au dus cu rachete ș i cu drone. Fiecare dintre statele menționate d e dumneavoastră au o apărare antiaeriană antiaeriană destul de bine pusă la punct. Grecia, bineînțeles, a trebuit să-și manifeste solidaritatea cu Cipru, știm disputa vizavi de împărțirea Ciprului, partea nerecunoscută turcă și partea greacă, dar celelalte state, statele din Orient, cum să spun eu, mai degrabă își pun forțele armate într-o stare de alertă maximă, decât să răspundă atacurilor iraniene.
Este foarte greu să spunem dacă ar putea sau n-ar putea să facă față. Teoretic n-ar putea să facă față. Practic aveam exemplu din Afganistan, în care după 20 de ani de prezența unei coaliții internaționale compusă din militari, din cele mai puternice state, a fost necesar doar de o săptămână de la retragerea trupe americane până când regimul talibanilor să revină din nou în putere, exact aproape sau exact în același fel urmă sau cu aceleași modalități ca înainte de decembrie 2001, când a început acțiunea americană din Afganistan.
Deci, da, există posibilitatea să reziste sub forma războiului de rezistență, sub forma războiului de gherilă, sub forma așa numitului război de forțe civile care e foarte greu să le să le deosebești că nu au uniformă, lucru care ar putea duce la un război de lungă de uzură și de lungă durată.
Durata conflictului și riscurile pentru noi, Europa și NATO . Scutul de la Deveselu și Baza Kogălniceanu
12:59
5.Apropo de durată, ce ar putea scurta sau lungi ca durată acțiunea militară americană israeliană împotriva Iranului care a fost estimată și de președintele Donald Trump la patru săptămâni, ca și de purtător de cuvânt al Forțelor Armate Israeliene.
Da, patru cinci săptămâni este ecartul de timp, dar președintele american se pare că s-a învățat minte și a zis „If need it longer”. Deci dacă e nevoie și mai mult cu mijloace și mai puternice. Durata ar putea fi scurtată doar de trecerea din nou la masa negocierii, de acceptarea a condițiilor puse de americani și de realizarea unui compromis diplomatic pe subiectul capabilităților nucleare, capabilităților balistice, sprijinul grupărilor teroriste din partea Iranului, dar e puțin probabil ca acest lucru să se întâmple atâta timp cât nu știm cine va conduce duce Iranul în viitorul apropiat. Oricum, au fost niște pași făcuți, neconcludenți, prin mijlocirea Qatarului și a Turciei, dar știm că discuțiile, negocierile de la Geneva și din alte locații au eșuat. ,
14:10
6.Ce riscuri implică acest conflict din Orientul Mijlociu pentru NATO, Uniunea Europeană, România și mai puțin evident pentru Republica Moldova?
Teoretic pentru NATO n-ar trebui să se implice niciun risc. Teoretic spun. De ce? Pentru că acest conflict se desfășoară în afara teritoriului, ca să-i spun așa, a granițelor NATO, Atlanticul de Nord. Deci, zona Africii, Orientului Mijlociu, nu sunt în aria de responsabilitate a Alianței Nord-Atlantice. Inclusiv acțiunile din Iran sunt conduse pentru partea americană de către Comandamentul Central American de la Tampa, care are această responsabilitate împreună cu o bună parte din Asia Centrală. Deci nu ar trebui să fie teoretic.
Practic, însă, va avea efecte și asupra NATO. Un efect este la nivelul de decizie. Și aici putem merge și spre Uniunea Europeană. Observați că sunt diferite poziționări ale statelor, mai degrabă păstrând o expectativă pentru a-și expune un punct de vedere a statelor membre, și NATO și Uniunea Europeană, deși multe dintre ele au ambele calități. Deci, aici n-ar trebui să fie o mare probleme.
Dar vine partea următoare și aici Uniunea Europeană, statele membre, noi și Republica Moldova chiar vom avea o problemă. Este problema fluxului de carburanți. Acțiunile militare pe care le duc irakienii, minarea strâmtoarei Ormuz, cum s-a mai întâmplat și prin anii ’70- ’80, amenințările la adresa navelor comerciale care ar încerca să treacă prin strâmtoare, toate conduc spre o creștere explozivă a costului, atât a gazului, cât și a petrolului. Citeam un articol într-o publicație americană care spunea că, de exemplu, costul închirierii unui petrolier care să facă transportul de țiței din Iran spre Republica Populară Chineză, adică pe partea aia care nu este supusă acțiunilor americane, s-a dublat în 24 de ore. Vă dați seama că acest lucru se va vedea pe întreaga piață mondială.
Un pic lumea era veselă că vor exploata americanii petrolul din Venezuela .Sau în special americanii erau veseli că se va reduce costul carburanților. În realitate lucrurile se întâmplă exact invers. Prețul carburanților crește peste tot și mă refer aici la economii consolidate, că la noi în România crește prețul carburantului și când se ieftinește pe piața mondială, că dacă nu crește el pe piața mondială, îl creștem noi din taxe, impozite, accize și ce mai punem pe el. Deci, consecințele economice vor fi cele mai importante.
După cum și pentru NATO va avea un efect și în special pentru armatele statelor membre NATO. Foarte multe dintre aceste state sunt dependente sau se bazează pe o bună parte dintre echipamentele lor militare de înaltă tehnologie, de mare putere, de maxim efect , pe produse militare, echipamente militare, muniții fabricate în Statele Unite ale Americii. Ori, dacă Statele Unite ale Americii prelungesc această acțiune, își utilizează o parte din stocurile din regiune, n-au decât două alternative. Să ia de pe alte teatre, ori cel mai important rămâne teatrul din Pacific, unde sunt tot în stare de alertă, să reducă și mai mult furnizarea de echipamente și muniții pentru Ucraina și să întârzie până la urmă sau să prelungească termen de livrare pentru echipamentele comandate de statele membre NATO. Aici este una din problemele serioase.
Mă gândesc de exemplu, doar la Patriot. Capacitatea industriei americane de a produce sistemele PAC-3 Patriot Advanced Capability, cele mai performante rachete pentru sistemele Patriot, este undeva la 640- 650 de rachete pe an și încearcă să ajungă la finele anului viitor undeva la 700 Deci, cam cu 100 mai mult. Și abia prin 2031, 2032 la 2000 de rachete. Este doar un exemplu. Pentru Patriot sunt singurul furnizor mondial și sunt multe armate care au aceste sisteme. Avem și noi, au și polonezii, au și turcii, au și țări din zona Golfului, au țări din Asia astfel de sisteme. Acest flux al echipamentelor și al munițiilor va fi indiscutabil lungit din perspectiva timpului de livrare a componentelor, unele chiar plătite, că noi știm că la asta suntem pățiți.
19:08
7. Cât de importante sunt în acest conflict din Orientul Mijlociu scutul antirachetă de la Deveselu și baza militară de la Mihail Kogălniceanu?
Scutul antirachetă de la Deveselu este deosebit de important. De altfel, atunci când el a fost instalat, știți că a fost o întreagă discuție, tocmai pentru pericolul rachetelor iraniene a fost una din principalele justificări.
Deci, într-o situație nedorită în care balistice iraniene sunt trimise spre aria noastră de acțiune, acest cu tot sistemul AEGIS trebuie să intre în funcțiune și în mod cert va intra în funcțiune pentru a contracara astfel de încercări. Personal nu cred că suntem noi cel mai important obiectiv. După cum știți, forțele americane și-au redus numărul de pe baza de la Kogălniceanu, iar atâta timp cât acolo nu sunt dispuse bombardiere americane care să execute misiuni, nu e logic să constituie un astfel de obiectiv. La fel de adevărat este că într-o situație extremă baza la Kogalniceanu poate să fie folosită și în acest sens.
Posibile evoluții ale conflictului. ”Al treilea război mondial”, prin implicarea unor puteri nucleare?
20:22
8.Care ar putea fi evoluțiile conflictului din Orientul Mijlociu?
Păi, să le așteptăm pe astea trei- patru săptămâni spuse de președintele american. Aici sunt mai multe scenarii.
Un prim scenariu ar fi acela conform cărora declarate președintele american se vor întâmpla. Programul nuclear va fi stopat cu totalitate, la fel cel balistic, la fel sprijinul pentru teroriști. Este un scenariu, ca să spun așa, ideal și probabil foarte departe de a se îndeplini.
Un al doilea scenariu este ca gardienii revoluției iraniene să reziste mai mult decât acest timp, să prelungească războiul, iar efectele economice pe care le va avea acest această prelungire să determine inclusiv părțile aflate în ofensivă la acest moment SUA, Israelul și o bună parte din Occidentul care sprijină, cel puțin diplomatic, politic și prin declarații, să încerce să găsească un acord.
Și în fine, există și al treilea scenariu , care are o probabilitate destul de mare, este ca în Iran să se instaleze haosul, fără o structură de conducere, cu exacerbarea animozităților deja existente pe considerente ideologice, etnice și religioase, iar țara să ajungă într-o și mai rea condiție decât este acum, atât din punct de vedere social, cât și economic, iar mijloacele pe care se bazează, chiar dacă vor fi exploatate în continuare (și aici vorbesc despre resursele petroliere), să fie insuficiente să susțină țara. Ăsta e cel mai rău scenariu pentru Iran, dar și pentru Orientul Mijlociu, pentru că o situație de dezordine, de haos în în Iran, cum să spunem așa, se va extinde și spre statele vecine. Nu mai spun despre zona sprijinită de iranieni, cum e cazul rebelilor Huti, Hezbola, Hamas sau alții.
22:35
9 .Există, din punctul dumneavoastră de vedere, riscul unui ”Al treilea război mondial”, prin implicare unor puteri nucleare în acest conflict, precum Federația Rusă și China ?
Și Federația Rusă și Republica Populară Chineză, deși au criticat foarte, foarte vehement acțiunile americano-israeliene, observați că păstrează un profil jos al poziției lor. Dimitri Peșkov, purtătorul de cuvânt al președintelui rus Putin, spunea venind vorba despre modul lor de acțiune, de cum să sprijine statele membre BRICS Iranul, le-a dat un răspuns imediat, foarte, foarte liniștitor. BRICS nu este despre apărare, este despre cooperare economică și de altă natură, dar nu despre apărare. China, la fel, deși există informații bazate pe intelligence american și israelian, conform cărora China a livrat cantități importante de echipamente militare în perioada asta de concentrare a forțelor americane în regiune, în afara criticilor publice diplomați, inclusiv la ONU, se menține de asemenea în expectativă.
Existența unei coaliții politice ruso-chineze pentru folosirea armelor nucleare este puțin posibilă. De ce? Și rușii și chinezii și americanii și toți care dețin armamentul nuclear își dau seama că un război nuclear nu se câștigă, nu se pierde. Odată început s-a terminat și cu învinsul și cu învingătorul, s-a terminat și cu pământul.
Capacitățile nucleare legiferează Carta Națiunilor Unite, deci membrii Consiliului de Securitate, dar pe lângă acestea mai există altele, există se pare și Israelul, are și Pakistanul, are și India, se pare că are și Africa Sud-Africană. Astfel de mijloace sunt suficiente să distrugă pământul de câteva ori. Dacă le iese din prima, nu mai are rost să mai încerce, a doua oară că nu mai are cine. Deci, din punctul ăsta de vedere, există, să spun așa, o reținere, armamentul nuclear, fiind cel care mai degrabă este un factor de descurajare. De aia și ori de câte ori situația mergea prost în Ucraina, îl scotea pe Medvedev în față și Medvedev începea să trimită rachete ba la Berlin, ba la Londra, ba nu știu unde, tocmai ca element de descurajare. Aici este și un interes, aici este și un adevăr în tot ceea ce a fost vorba de obiectivele Statelor Unite. Un Iran nuclear în sistemul autocratic al Ayatollahului era un mare pericol pentru că probabil aveai mai puțin control și mai puțină încredere decât, de exemplu, ai în chinezi, în ruși, în francezi, în americani, în englezi să-i nominalizez doar pe cei din Consiliul de Securitate.
Deci, un al treilea război mondial bazat pe folosirea armelor nucleare mi se pare improbabil.
În schimb, un război regionalizat sau la o scară mai mare decât regională este oricând posibil, chiar dacă el nu capătă peste tot efectele cinetice, adică cele de lovire, distrugere, reducerea de pierderi umane sau materiale. Iar lucrul ăsta îl vedem în ceea ce se numește războiul economic, războiul informațional, toate adunate acuma sub denumirea războiului hibrid, pentru că tot ce nu-i cinetic acuma este război hibrid, inclusiv războiul informatic, sistemele astea de hacking, cyber attack-urile, etc.
26:15
10.Din punctul dumneavoastră de vedere, ce ar trebui să facă autoritățile din România, din Uniunea Europeană și din NATO față de mesajele alarmiste de acest tip, care fac parte din războiul informațional și care au sloganul (cu ghilimelele de rigoare): „Începe al treilea război mondial” și care se vehiculează în mai ales în mediul electronic și mai ales prin rețelele de socializare de pe internet, unde se răspândesc cu virulență?
Cel mai ușor lucru este să răspândești un zvon, un fake news, cum este o informație eronată prin rețelele de socializare. Are cea mai mare viteză de răspândire și din păcate, de cele mai multe ori, bazat pe lipsa de educație de securitate, dar nu numai de securitate, a cititorilor, a celor care accesează aceste site-uri, are și o mare putere de penetrare în mentalul individual și colectiv. Ce trebuie să facă autoritățile? Aici sunt două lucruri.
Există un interes indiscutabil să păstrezi o astfel de stare de tensiune. Dacă omul e tensionat, este supus unor posibile amenințări, are mai puțin timp să se gândească cât mai ia salariul, cât costă pâinea, cu cât s-a scumpit benzina și asta este un lucru știut de mult.
Există interesul marilor producători de echipamente. Vedem acuma sute de miliarde de dolari de euro puse în programe de înarmare militară. De faptul că ele sunt direcționate într-un fel sau altul, spre mari puteri, este clar un interes.
Să facă autoritățile române ceva, ar fi trebuit să-și facă propria industrie, să-și refacă propria industrie națională de apărare și ar trebui să vorbească, să comunice, acea comunicare strategică necesară la orice moment între autoritate și populație, pe de o parte pentru a tempera efectele războiului ăsta informațional și a fake news-urilor, pe altă parte pentru a prezenta o situație reală și a aduce populația la un nivel de înțelegere suficient încât să asigure, la un eventual pericol, o mobilizare și o unitate de acțiune Ori la noi acest lucru a cam dispărut.
Sau ca să spun așa, că tot este termenul la mod acuma, rezistența sau reziliența societală este la un nivel foarte mic. Din contră, într-un stat supus terorii și acuma și a loviturilor externe, această reziliență societală pare să aibă un nivel calitativ superior decât existent în multe state, inclusiv în țara noastră.
Următoarea țintă a SUA e Rusia? Alianța Rusia – China, pentru a ataca nuclear SUA?
29:02
11.Ați discutat mai devreme despre războiul informațional și despre faptul că unul din actorii implicați în acest război informațional, respectiv în propagarea de mesaje alarmiste față de Occident, este fostul președinte al Federației Ruse, Dmitri Peskov, care promova pe canalele mass-media atacurile nucleare pe care ar putea să le facă Federația Rusă.
Cum comentați punctul de vedere al geopoliticianului și omului politic Alexander Dugin, un alt reprezentant al politicii Kremlinului , care susține public la posturi mass-media că următoarea țintă a forțelor armate americane într-un conflict va fi Federația Rusă și că din această cauză e necesară o alianță între Federația Rusă și China, pentru a ataca primii nuclear Statele Unite ale Americii?
Referirea mea era la Medvedev, Peskov e purtătorul de cuvânt… Acum Dugin a fost mult timp un ideolog care să iasă în față, să prezinte poziția Rusiei și necesitatea ca Rusia să redevină o mare putere, așa cum a fost Uniunea Sovietică înainte și așa mai departe, ba chiar a fost un mare susținător l lui Putin, dn când în când îi mai și critica, probabil primea dreptul ăsta. El rămâne pe aceeași poziție care vrea să ducă Federația Rusă acolo unde a fost Imperiul Rus înainte și Uniunea Sovietică până în 1991 și vine și cu astfel de idei privind folosirea armamentului nuclear. Rămâne cu priză la public, dar cu prea puțină priză la factorii de decizie și datorită faptului că în timp a fost când pro, când contra acestora, dar este unul dintre ideologii de vază ai actualei politici a Federației Ruse.
Alianța dintre Rusia și China, că tot vorbim despre ei, acum 50-60 de ani erau pe punctul de a se bate, de altfel după cel de al doilea război, știți că a fost înțelegerea dintre Republica Populară, abia născuta Republică Populară Chineză și Statele Unite, ca să-i protejeze de Uniunea Sovietică. E, între timp lucrurile s-au mai schimbat pe scena geopolitică mondială, iar cei doi au devenit frați, Vladimir Putin și cu președintele chinez, sunt acuma în relații că n-au fost niciodată. De ce? Pentru că au nevoie unul de altul, atât ca persoane în a-și exercita puterea, dar și ca lider, pentru că, pe de o parte Republica Populară are suficientă tehnologie, suficiente mijloace ca să sprijine Federația Rusă (și a și sprijinit-o); de partea ailaltă, Federația Rusă, are suficiente resurse să aprovizioneze o Republică Populară Chineză în care, exceptând metalele rare și orezul, altele lucruri sunt destul de rare, greu de găsit, făcând din China unul dintre cei mai mari importatori de petrol, de gaz și în special de lucruri de astea pe care subsolul Republicii Populare Chineze nu li-l oferă. Ori Federația Rusă are această posibilitate. Deci, până la urmă este așa o ”căsătorie de conveniență”, în care fiecare e interesat fie d e zestre, fie de titlu.
Repatrierea românilor din zona de conflict
32:20
12.Conflictul din Orientul Mijlociu a creat, din nefericire, și situația în care o parte din cetățenii români se află în acea zonă de conflict și doresc să se întoarcă în țară. Instituțiile României, Președinția, CSAT-ul, Ministerul Apărării și Ministerul Afacerilor Externe au capacitatea de a sprijini reîntoarcerea în țară a cetățenilor români aflați în zona de conflict?
Da, și nu. S-a discutat deja despre situația asta. Dacă cifrele la care am avut eu acces, sunt exacte ( și cred că sunt exacte, pentru că au fost folosite inclusiv în briefingurile de la Ministerul Afacerilor Externe) e vorba de vreo 15.000-18. 000 de români care se află în zonele afectate, dar numai vreo 3000 dintre aceștia au cerut efectiv repatrierea.
Aici sunt niște lucruri care eu probabil că o să-mi atrag critici la ceea ce o să spun. Deci statul român face ceea ce poate să facă. Statul român poate are legală această atribuție de a salva cetățenii, dar în situația în care chiar poate să facă acest lucru. Să nu uităm că noi nu avem o flotă aeriană civilă care să ne permită să zburăm peste tot în lume. Dacă se ridică toate avioanele noastre, nu putem duce decât tot 300 de oameni. Mă refer la flota civilă a TAROM-ului.
Să nu uităm că e vorba de niște zone și de niște traiecte de zbor care astăzi sunt, mâine nu mai sunt, deci trebuie urmărite în permanență. Și să nu uităm că totul se face pe cheltuiala statului român, ceea ce nu mi se pare normal în anumite situații. Deci, statul român este obligat să-și aducă cetățenii, prin toate mijloacele să-i scoată din aceste zone de conflict.
Dar, de exemplu, dacă se duce un turist în Dubai pe baza unui contract cu o agenție de turism care-l duce acolo și-l aduce înapoi, de ce trebuie să plătească statul român și nu trebuie să plătească agenția sau firma asiguratoare, că trebuie să existe un așa ceva, pentru că aceleași structuri, fac și profit din acest lucru și războaiele nu sunt chiar în fiecare zi. Sunt state în care, de exemplu, dacă tu ești că turist, îți iei biletul de la cu agenția de turism și se întâmplă ceea ce s-a întâmplat acum în Orientul Mijlociu, sarcina plății revine respectivei agenții. Statul e adevărat, punând la dispoziție mijloacele și făcând toate demersurile diplomatice, pentru că sunt și demersuri diplomatice, sunt și cele care țin de autoritățile aeronautice pentru ca acest lucru să fie posibil.
Nu este cazul personalului care se află acolo trimis în misiuni, că e membru în misiuni, că lucrează acolo oficial pe baza unui contract bilateral între România și respectivul stat. După cum nu e cazul acelor elevi care sunt blocați acolo, ei participând la o competiție internațională. Deci nu despre asta este.
E vorba despre cei care se duc în vilegiatură și pentru care societățile care au organizat aceste activități trebuie să-și asume o parte din responsabilitate.
35:18
13. Există precedente ale evacuării cetățenilor români de aceste instituții în istoria recentă, adică în ultimii 20 de ani?
Da, există imediat după atacul terorist al Hamas. Și atunci au fost repatriați cetățeni români din Gaza, cei mai mulți din Gaza, dar și din Israel. Au fost mai multe zboruri în acea perioadă. Deci, România a făcut treabă. N-a putut s-o facă la nivelul de 100% și nici nu se va putea vreodată. Sunt multe alte de state care nu pot să facă așa ceva.
Dar acuma eu mai critic și guvernul, mai critic și ministerul sau ministerele din când în când, dacă este cazul să le critic. Dar avertizările de nu călători în Orientul Mijlociu sunt de o lună jumate pe site-urile Ministerului! Păi, te duci nu știu unde când tu știi că acolo au venit două portavioane, 200 de alte nave de însoțire, 500 de avioane și îți mai spune și lumea atenție că dăm cu bombe în voi? Păi, dacă te duci acolo, nu te supăra! Nu trebuie domnul Bolojan să te aducă acasă și nici cel de la apărare sau cel de la extern, dacă n-ai ținut cont de acest lucru.
Dar încă o dată, revin: statul este obligat să-i aducă și pe acești oameni, care din punctul meu de vedere dau dovadă, nu numai de neinformare, de neluare în considerare a recomandărilor făcute, poate și datorită faptului că nu au încredere în ceea ce spune statul român .Sau, cum e românul: ”Lasă, mă, că nu mi se întâmplă tocmai mie!”. Uite că se întâmplă!
Cu alte cuvinte, ar trebui să fim conștienți de o situație internațională în condițiile în care plecăm în afara granițelor statului român.
Da’, nu vă supărați, mă duc până la Cluj sau până la Iași, ce fac? Mă uit cum îi DN7, cum îi A3-ul, are gheață, n-are gheață, e ceață, nu e ceață… Și mă duc la 2-3000 de km, în țară străină, nu cunosc limba, nu cunosc obiceiurile și nu mă informez?!
Da, e ceva absolut firesc și până la urmă cetățenii români trebuie să fie atenți la ce se întâmplă așa cum spuneam în jurul lor.
Ține tot de ceea ce spuneam eu, educația de securitate. Educația de securitate nu înseamnă numai securitatea națională, înseamnă și securitatea colectivului, înseamnă și securitatea individuală și în diferite contexte. Ori asta nu prea există, o punem pe pagină pe internet, nu ne uităm la pagina aia de internet că suntem ocupați cu TikTok, cu alte minuni și aia rămâne acolo și da, dar noi v-am avertizat. Și autoritățile trebuie să fie un pic mai agresive în această politică de comunicare până la urmă, prin agresivitate înțelegând sensul bun, în sensul de a repeta, a insista asupra informațiilor, a reprezenta într-o formă care să-ți rămână în minte.
G-ral-Maior (r.) Dr. Dan-Florin Grecu
Domnul general maior în rezervă doctor Dan Florin Grecu s-a născut la 24 mai 1958 în comuna Vărădia de Mureș din județul Arad.
Instituțiile militare absolvite de domnia sa Liceul Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc în 1977, ca specializare este ofițer activ de artilerie și topogeodezie, școală militară pe care a absolvit-o în 1980 și de asemenea în 1988 a fost calificat ca ofițer de stat major prin absolvire Academiei de Înalte Studii Militare, Facultatea de Comandă și Stat Major. În octombrie 2010 a fost avansat general de brigadă, iar în iunie 2014 a fost avansat la gradul de general maior.
A parcurs o serie de funcții în cadrul Armatei Române de la funcția de comandant de pluton până la aceea de locțiitor pentru resurse al șefului statului major general, având gradul de general maior în iulie 2014. A absolvit o serie de cursuri militare în țară și străinătate, fiind de asemenea și doctor în științe militare și informații, titlu academic obținut la Universitatea Națională de Apărare.
Invitatul nostru are o experiență în misiuni internaționale, fiind observator militar în Misiunea ONU din Etiopia și Eritrea. A fost comandant al echipei naționale în comandamentul central american în operațiile din Irak și Afganistan și de asemenea a fost șef al echipei române de legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar, Afganistan, unde a activat vreme de aproape trei ani, fiind recunoscut de altfel și ca militar veteran.
(dialogul telefonic a avut loc în seara zilei de marți, 3 martie 2026).
