Afacerile cu lapte de măgăriță, o nouă tendință în Banat. Statul nu sprijină prin subvenții inițiativa

Afacerile cu lapte de măgăriță sunt din ce în ce mai răspândite în Banat. Era o vreme când se credeam că mai pot fi văzuți măgari doar la grădina zoologică, întrucât abilitatea lui, ca animal de povară pe lângă turmele de oi, aproape că se pierduse.

Specia revine în atenție, prin calitățile deosebite pe care le dovedește laptele de măgăriță. Primul care a sesizat oportunitatea de business a fost Andrei Cut de la Sălbăgel.

“Afacerea mi-a venit în gând acum doi ani. Pe internet am găsit beneficiile laptelui. Am început cu o măgăriță și un pui, produceam undeva la un litru pe zi. Pe parcurs, comenzile au crescut și am început să achiziționăm măgărițe. Este 100 de lei litrul, dar de acolo mai scadem. Dacă facem un calcul 2 lei la sticlă, 50 de bani la etichetă, motorina, ajungem undeva la 80 de lei litrul”, spune Andrei Cut.

La Goruia, Laurenția și Beatrice Popescu, mamă și fiică, aproape că au renunțat la confortul citadin pentru a pune pe picioare o fermă de măgărițe.

“Pur și simplu a fost o iubire. Chiar am spus, nu mă interesează dacă dau sau nu lapte, dar chiar aș vrea să îmbătrânească aici. Suntem zilnic aici cu ele”

 

Laptele de măgăriță are multiple calități curative, dar și un preț pe măsură. Răzvan Panete, administratorul unei ferme de la Câlnic, spune că este atât de bun încât ia durerea cu mâna.

“Am încercat laptele. În primul rând pe noi, apoi pe copii, să vedem dacă este așa cum se spune. Și, într-adevăr, laptele are proprietăți miraculoase, putem spune, îți ia durerea cu mâna. Oferă o imunitate foarte mare, pentru plămâni este foarte bun. E o gamă foarte largă în care își face treaba. Se consumă doar crud, nu se fierbe, dacă se fierbe se pierd toate proprietățile. E un lapte foarte bun, nu are gust sau miros urât, este dulce”, spune Răzvan Panete.

Cu toate că vorbim despre o ramură a zootehniei, Ministerul Agriculturii tratează creșterea măgărițelor ca pe un hobby și, ca urmare, nu alocă bani ca formă de sprijin.

“Măgarul este considerat animal de companie și, din păcate, nu primim nici subvenție, nu primi nimic din partea statului. Trebuie să ne descurcăm cu ce producem. E mai greu, într-adevăr, dar sperăm că pe viitor ne observăm și pe noi statul ca să introducă ceva sprijin”, mai spune Răzvan Panete.

Creșterea măgărițelor se dovedește a fi o afacere de familie sustenabilă din punct de vedere economic și se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare.

Ascultați reportajul realizat de Remus Nistoran: