De la Baba Zorca, la Cramele Recaș și Combinatul de la Curtici, duminică, la Diminețile satului

Emisiunea „Diminețile satului” din această duminică, dintre orele 8:00 și 9:00, vă propune o retrospectivă subiectivă a anului 2021.

În februarie am fost la Silagiu, în aprilie la Ravensca, iar în mai am apreciat realizările de la Combinatul agroindustrial Curtici, pentru emisiunea de astăzi selectând sera. Chiar la final de iunie am fost la Voiteg.  În partea a doua a anului am fost în Cheile Nerei, dar și la Baba Zorca în Diniaș în septembrie, la sărbătoarea satului Mănăștur în octombrie, finalul aparținând unor agricultori cu rezultate de top, Dimitrie Muscă de la Combinatul agroindustrial Curtici, și Gheorghe Iova de la Cramele Recaș.

Fiica Patricia și verișoara ei Daliana Tătar, l-au luat la mijloc pe fericitul tată, Petru Erdoș, fost discipol și colaborator al regretatului nostru Uica Mihai. Și de aproape căsuțele pentru apiterapie sunt foarte interesante. Cele două verișoare, ai căror bunici sunt frați gemeni, petrec mult timp împreună.

În centrul satului Ravensca se găsesc: sediul Uniunii Democrate a Slovacilor și Cehilor din România, filiala Ravensa bineînțeles, căminul cultural, biserica și o casă de pemi(cehi) harnici. Se mai găsește și un magazin, dar pe acela nu l-am fotografiat.

Cele două hectare de sere produc roșii care se află în magazinele Curtici dinainte de Paște. Pământ, gunoi de grajd, capcane pentru dăunători, bondari pentru polenizare, toate ingredientele pentru un produs de calitate și gustos. Nu m-am putut abține; am mâncat două roșii goale la fața locului.

La Voiteg, la muzeul de etnografie al familiei Cazan.  Bogăția de procovițe și de costume îți taie răsuflarea. La mansardă ne reîntâlnim cu atmosfera caselor țărănești de altădată.

Nici n-a visat baba Zorka la celebritate atunci când avea grijă de nepoată. Aceasta s-a măritat și, împreună cu soțul, duce numele și câteva rețete ale bunicii mai departe. Interiorul cochet, cu destule lucruri vechi, crează o atmosferă intimă, iar grădina are farmec și veselie de nici nu simți cum trece timpul.

Casa familiei Voin, Iuliana și Nicolae, de la intrarea în Cheile Nerei, împreună cu împrejurimile, devine loc de acumulare a celor necesare pentru iarnă pentru oameni și animale. Gazdele își mai trag sufletul câte un pic, așezate pe tutuci, la umbra tot mai rară a unui nuc.

Biserica din Mănăștur, comuna Vinga, în octombrie 2021, în plină transformare, ca să nu spunem întinerire.  Gheorghe Cutean și tânărul fermier Cosmin Micu sunt printre artizanii acestei prefaceri. Preotul paroh Valentin Strâmbei și enoriași de toate vârstele  muncesc de zor ca la moment de sărbătoare biserica să arate „ca o mireasă a lui Christos”(citat din zicerea preotului).