AUDIO / De ce „vitamină” este un cuvânt doar aproximativ corect?

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/ 

Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 9.20 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.

(rubrică difuzată în 2 septembrie 2015)

 

Prea puţini dintre noi suntem familiarizaţi cu numele polonezului Kazimierz Funk, devenit, după plecarea lui în Franţa, Elveţia şi SUA, Casimir Funk. Şi, probabil că fiind obişnuiţi până la exces cu un cuvânt şi un produs cum este “vitamina”, nici nu i-am acordat prea multă atenţie.

Spun asta fiindcă Funk a inventat cuvântul „vitamină” folosindu-l în premieră mondială în luna august 1910 pentru a denumi ceea ce noi numim vitamina B1, pe care a descoperit-o în orezul brun. Funk a reuşit să izoleze substanţa respectivă şi, deoarece această substanţă conţinea un grup de amine, el a denumit-o „vita amine” (vitamină), adică „amine pentru viaţă”.
El a înaintat ipoteza că numeroase boli ar putea fi vindecate cu ajutorul vitaminelor, iar această ipoteză a părut, la acea dată, puțin exagerată.

Începând cu anul 1915, Funk a început să lucreze pentru diverse companii farmaceutice americane şi s-a concentrat asupra produselor pe bază de vitamine.

Între timp, chiar dacă lumea științifică a descoperit că nu toate vitaminele conţin amine, numele lor a rămas aşa. Cu o precizare: în 1920, un medic a propus ca „e”-ul final din englezescul vitamine să dispară pentru a slăbi legătura cu „aminele”. Ceea ce s-a și întâmplat, dar cuvântul „vitamină” a rămas, chiar așa, tot cu trimitere la ceva absent în multe dintre ele.