Mergem către MetroU?

Rectorul Universităţii de Vest Timişoara, prof. univ. dr. Marilen Pirtea, este dispus să-şi depună mandatul pentru a fi creată o universitate metropolitană, care ar aduce, în opinia sa, avantaje la nivel academic. ‘Sunt dispus să-mi pun la dispoziţie mandatul de rector, de curând reconfirmat de comunitatea academică, pentru realizarea acestui proiect revoluţionar, poate cel mai important din ultimele două decenii. Momentul actual este extrem de propice pentru o asemenea iniţiativă, întrucât UVT este singura dintre cele patru instituţii de învăţământ superior de stat (din Timişoara, n.r.) în care procesul de alegere a rectorului a fost finalizat. Nicio ambiţie personală nu trebuie să stea în calea unui asemenea proiect, fiind şansa noastră, a tuturor, de a repoziţiona Timişoara atât în plan naţional, cât şi european şi mondial’, susţine Marilen Pirtea, într-un comunicat remis, joi, AGERPRES.

Printre principalele avantaje ale unui astfel de demers, rectorul UVT subliniază eliminarea programelor duplicat, prin unificarea programelor de studii ofertate de către mai multe universităţi, ofertarea unor cursuri comune prin unificarea departamentelor de IT, limbi străine sau educaţie fizică şi sport de la mai multe universităţi sau crearea unor câmpuri de lucru inter- şi multidisciplinare.
‘Studenţii vor beneficia de oferte de programe masterale şi doctorale comune, fie prin compatibilizarea unor programe deja existente, fie prin dezvoltarea de noi oferte educaţionale. Nu în ultimul rând, prin unificarea universităţilor dintr-un oraş sau chiar regiune s-ar forma o comunitate Alumni remarcabilă, cu efectele pozitive, facilitarea accesului studenţilor de la toate nivelurile la oferta naţională şi internaţională de locuri de muncă’ adaugă Marilen Pirtea.
Rectorul UVT remarcă faptul că prin crearea unei universităţi metropolitane ar avea de câştigat şi cercetarea academică, ducând la creşterea calităţii acesteia, la poziţionarea merituoasă a noii universităţi în rankingurile internaţionale, stimulând publicaţiile atât cantitativ, cât şi calitativ.
Pirtea mai subliniază că în noul context european academic unificarea universităţilor a devenit o abordare din ce în ce mai frecventă, impunându-se nu ca o soluţie de supravieţuire, ci ca răspuns adaptativ la creşterea competitivităţii la nivel global şi a nevoii de cunoaştere, de comunicare şi dezvoltare.
Demersuri similare au mai existat în mediul academic timişorean, dar totul a rămas la nivel declarativ, până în prezent. Este posibil ca și acest demers inițial să rămână strict la acest nivel declarativ, fiind greu de crezut că celelalte trei (UPT, UMF, USAB) vor renunța la identitate (asta după ce admitem că UVT acceptă intrinsec să facă acest lucru; mandatul recotorului este una, identitatea universității este deja cu totul altă poveste). Probabil vor urma replici ale acestei idei: suntem curioși în ce direcție vor evolua opiniile.