Mitropolitul Banatului a încetat din viață!

Inima Înalt Prea Sfinției Sale, Nicolae, Mitropolitul Banatului a încetat să mai bată. Duminică, la ora 23:10, Nicolae Corneanu a încetat din viață la vârsta de 90 de ani. Mitropolitul Banatului a fost internat pentru prima dată anul acesta în luna iulie, la Institutul de Boli Cardiovasculare, în urma unor complicații pe fondul unor răceli acute, el având și probleme cardiace. Nicolae Corneanu a mai fost internat în luna septembrie din cauza unor noi complicații.

Trupul neînsuflețit al celui care a fost cel mai longeviv mitropolit al Banatului va fi depus luni la Catedrala Mitropolitană unde credincioșii își vor putea lua rămas bun.

Dumnezeu sa îl odihnească!

Despre viața și activitatea celui care a fost Înalt Prea Sfinția Sa Nicolae, Mitropolitul Banatului și un extras din Fonoteca de Aur Radio Timișoara AUDIO

Născut la 21 noiembrie 1923 la Caransebeş într-o familie  preoţească (unchiul său a fost secretarul episcopului Miron Cristea iar tatăl preot la biserica „Sf. Ioan” din Caransebeş), îşi va petrece copilăria alături de mama sa care îi insuflă dragostea faţă de cele sfinte, tatăl său murind de tânăr.

Între anii 1934-1942 urmează şcoala elementară şi liceul în Caransebeş. Pleacă apoi la Bucureşti unde va urma cursurile Facultăţii de Teologie, între anii 1942-1946. Încă din anul I publică articole pe  teme patristice. În anul 1943 este hirotonit diacon celibatar de către episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în biserica parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. În 1946 este declarat licenţiat în Teologie.

După absolvirea facultăţii se înscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 îşi va susţine teza cu titlul : „Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului” sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman.

Revenind pe plaiurile natale, va fi numit profesor suplinitor la Academia teologică din Caransebeş (l aprilie 1947-1 septembrie 1948).

După desfiinţarea istoricei episcopii de aici, va merge la Timişoara unde va fi numit în anul 1949 secretar, apoi referent principal la Centrul eparhial. Între anii  1952-1956 ocupă funcţia de consilier cultural al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului.

Din anul 1956 reia activitatea în învăţământul teologic ca profesor la Seminarul din Caransebeş, unde predă greaca şi franceza, până la 1 martie 1959 când devine conferenţiar universitar la catedra de Îndrumări misionare a Institutului teologic din Sibiu predând Teologia simbolică şi Limba greacă.

În anul 1960 va fi hirotonit preot de către Prea Fericitul Patriarh Teoctist pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie  Colegiul Electoral Bisericesc îl alege episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului.

Se călugăreşte la mănăstirea Cernica din apropierea Bucureştilor la 12 ianuarie 1961, păstrând numele de Nicolae.

Este hirotonit arhiereu în biserica „Sfântul Spiridon  Nou” din Bucureşti la data de 15 ianuarie 1961, de către patriarhul Justinian, instalarea în funcţia de episcop al Aradului având loc la 22 ianuarie acelaşi an în catedrala episcopală din Arad.

La 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral  al Patriarhiei Române îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului.

Instalarea s-a făcut Duminică 4 martie 1962 în catedrala mitropolitană din Timişoara de către patriarhul Justinian Marina şi alţi membri ai Sfântului Sinod în prezenţa multor preoţi şi credincioşi din Banat.

În acelaşi an, 1962, este ales membru permanent al „Grupului de studii patristice” înfiinţat de Comisia „Credinţă şi constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Tot în domeniul ecumenismului, poate fi amintită participarea în anul 1961 la lucrările Adunării Generale a Conferinţei creştine pentru pace cu sediul la Praga şi la Simpozionul internaţional „Căutarea păcii dincolo de diferenţele ideologice” (198o). În anii `80 a colaborat cu Institutul ecumenic Pro Oriente din Viena, susţinând mai multe comunicări. Între anii 1978-1981 a activat ca membru în Comitetul central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. A fost delegatul Patriarhiei Române la instalarea papilor Ioan Paul I şi Ioan Paul II, în anul 1978.

În aceeaşi calitate de mitropolit al Banatului a făcut parte din delegaţiile Bisericii noastre care au vizitat : Patriarhia Bulgară (1966), Bisericile Ortodoxe Orientale din: Armenia, Egipt, Etiopia şi Siria (1969, 1979, 1997), Patriarhia Rusă (1971), Biserica Greciei (1971), Biserica din Etiopia ( 1971), Biserica Romano-catolică din Belgia (1972), Biserica Luterană din Suedia (1987), Patriarhia Ecumenică (1978, 1981, 1989), Patriarhia Sârbă (1981, 1995) şi Patriarhia Ierusalimului (2000).

A răspuns o vreme de comunităţile ortodoxe române de peste hotare, vizitând de mai multe ori S.U.A. şi Canada (1979), parohiile româneşti din Australia şi Noua Zeelandă (1984) şi parohiile din Europa Occidentală.

Între aprilie-iunie 1967 a fost locţiilor de mitropolit al Ardealului, iar în perioada octombrie 1977-aprilie 1978 locţiilor de mitropolit al Olteniei. În repetate rânduri va suplini eparhia Aradului şi o vreme pe cea a Caransebeşului.

Ca ierarh s-a îngrijit de problemele administrative şi gospodăreşti din eparhie, având iniţiative dintre care amintim : construcţia unui nou corp de clădire la Centrul eparhial, montarea şi sfinţirea bisericuţei din incinta reşedinţei (1972), reorganizarea Tipografiei  arhidiecezane şi înzestrarea cu un local potrivit (1982), organizarea unei colecţii muzeale la catedrala mitropolitană, sprijinirea ridicării şi pictării a zeci de noi lăcaşuri de cult, restaurarea unor monumente istorico-bisericeşti din eparhie, sprijinirea mănăstirilor (ctitorirea în anul 1969 a noii biserici de la mănăstirea Timişeni şi reînfiinţarea mănăstirii Cebza în anul 1993), înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Timişoara (1993), ş.a.

I-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa de către Institutul teologic protestant din Cluj (1978), Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad (2003), Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2003), Universitatea de Ştiinţe Agricole ale Banatului (2003) şi Universitatea de Vest din Timişoara (2003).

Urmare neobositelor preocupări cărturăreşti, Înalt Prea Sfinția Sa este ales în anul 1992 membru de onoare al Academiei Române. Este preşedintele de onoare a numeroase fundaţii şi societăţi. Este ales în anul 1992 membru al Uniunii Scriitorilor din România. I s-a conferit titlul de „cetăţean de onoare” al oraşelor Timişoara, Lugoj şi Caransebeş. În 1997 primeşte premiul conferit de Grupul pentru Dialog Social „pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii”. În anul 2000 i se conferă ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce conferit de Preşedinţia României.

De-a lungul timpului a colaborat la mai multe reviste şi publicaţii : „Învierea”, „Altarul Banatului”, „Studii teologice”, „Ortodoxia”, „Jurnalul literar”, „Orizont”, „Gândirea”, „Vatra” şi de asemenea la posturi locale şi naţionale de radio şi televiziune.

A publicat următoarele cărţi şi volume :  Învăţătura creştină ortodoxă (Timişoara, 1971), Ieşit-a sămănătorul. Culegere de predici (Timişoara, 1974), Pedobaptismul de-a lungul vremii (Timişoara, 1975), Fundamentarea teologică a pedobaptismului(Timişoara, 1979), Temeiurile învăţăturii ortodoxe (Timişoara, 1981), Învăţătura ortodoxă despre mântuire (Timişoara, 1983),Contribuţia Banatului la teologia şi spiritualitatea românească), Studii patristice ( Timişoara, 1983), Culegere de predici (Timişoara, 1984), Biserica românească din Nord-Vestul ţării în timpul prigoanei hortiste (Bucureşti, 1986), Patristica  mirabilia. Pagini din literaturaprimelor veacuri creştine (Timişoara, 1987; Iaşi, 200l) Quo vadis ? Studii, note şi comentarii teologice (Timişoara, 1990),  Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare (Timişoara, 1998). A tradus din greacă : Scara raiului (Timişoara, 1994; ed. II, 1997; ed. III, 2000) şi Viaţa Fericitului Pahomie (Bucureşti 1995). Este iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei Comorile pustiei  ce apare în cadrul Editurii Anastasia. Alte cărţi :  Origen şi Celsus (Bucureşti, 1999), Pe baricadele presei bisericeşti, vol.I-II (Timişoara, 2000), Credinţă şi viaţă(Cluj, 2001), Pe firul vremii – meditaţii ortodoxe (Bucureşti, 2000), Popasuri duhovniceşti de la Crăciun la Paşti (Timişoara, 2001), Miscelaneea patristica  (Cluj, 2001), Farmecul scrierilor patristice (Bucureşti, 2002), Patristica – filosofia care mângâie (Cluj, 2004), Pentru mai binele obştesc (Timişoara, 2008), Pe aripile civântului (Timişoara, 2009). În anul 1992 a coordonat apariţia lucrării Ortodoxia românească.