Scrisori din gulag, expuse la Moscova

O expoziţie care prezintă scrisori ale unor oameni trimişi în gulag a fost deschisă la Mosvoca, readucând astfel în atenţia publicului o perioadă întunecată din istoria sovietică.

Articol de Radio Timișoara, 27 ianuarie 2015, 14:19

‘Dragă tată şi mamă, nu ştiu unde mă duc. Mironets m-a denunţat şi am fost condamnat la 10 ani de lagăr. Vă scriu din vagon şi arunc scrisoarea în aer’, nota pe o bucată de hârtie poetul Vasili Malaguşa în 1938, în drum spre lagărul Kolîma din Extremul Orient rus, unul din cele mai dure lagăre din gulag.

‘Mironets m-a denunţat (poliţei secrete) spunând că sunt înrolat într-o organizaţie naţionalistă’, scrie poetul într-una din cele 15 scrisori aruncate din vagon şi luate de oameni care lucrau sau locuiau de-a lungul linei ferate şi care le-au trimis familiei, relatează AFP.

‘Le-am spus că nu este adevărat, dar deocamdată nu mă cred. Am fost condamnat la 10 ani de lagăr’, îşi anunţă el apropiaţii.

Aceste scrisori sunt, de fapt, nişte bucăţi de hârtie, de pânză sau chiar de scoarţă de mesteacăn și au fost expuse de ONG-ul rus de apărare a drepturilor omului Memorial. Scrisorile ilustrează istoria legată de lagărele Uniunii Sovietice de la începuturile sale până în anii 1980. Majoritatea provin din anii 1937-1938, apogeul terorii staliniste, când 700.000 de ‘duşmani ai poporului’ au fost executaţi în mai puţin de 16 luni, spune Irina Ostrovskaia, care a organizat această emoţionantă expoziţie intitulată ‘Dreptul la corespondenţă’.

Familiile deportaţilor au aflat mai târziu că formula oficială ‘condamnat la 10 ani de lagăr fără drept de corespondenţă’ însemna de fapt pedeapsa cu moartea.

‘Nu sunt duşman’, a scris Anatoli Kozlovski cu câteva litere ‘brodate’ pe o cârpă cu un fir din ciorap şi un ac din os de peşte.

Scrisorile erau adesea modelate în formă de avioane de hârtie ca să poată trece de sârma ghimpată din jurul lagărelor. Trecătorii le luau de pe jos şi le expediau la adresa indicată, riscând şi ei să îşi piardă libertatea.

Uneori deţinuţii aveau oficial dreptul la o scrisoare pe lună, la şase luni sau la una pe an, în funcţie de pedeapsa primită, dar corespondenţa era atent cenzurată, aşa încât foloseau un limbaj codificat.

Astfel, Lev Mitcenko, om de ştiinţă deportat în nordul rus, şi prietena lui, Svetlana Ivanova, scriau ‘părinţi’ şi ‘unchi’ vorbind de poliţia secretă, ‘cameră’ pentru celulă şi ‘vitamina A’ pentru bani. ‘Am fost dezamăgit să aflu că ai făcut cunoştinţă cu apropiaţi ai unchiului. Nu sunt oameni prea simpatici’, scria Lev, care aflase că Svetlana a fost interogată după ce se întâlniseră.

Păstrată sub duşumeaua din baracă, corespondenţa dintre Mitcenko şi Ivanova numără peste 1.200 de scrisori redactate între 1946 şi 1954. Este cea mai mare colecţie de scrisori private din gulag.

Potrivit preşedintelui organizaţiei Memorial, Arseni Roguinski, ‘corespondenţa a fost singurul fir care îi lega pe deţinuţi de viaţă’. Istoricul Anne Applebaum spune că circa 18 de milioane de persoane au fost deţinute în lagăre din gulag între 1929 şi 1953. Arseni Roguinski este, la rândul său, fost disident şi prizonier patru ani, eliberat cu puţin înainte de venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov.

Mărturiile nu au fost dezvăluite decât la sfârşitul anilor 1980, cu câţiva ani înainte de dezmembrarea U.R.S.S.

Scrisorile l-au ajutat pe scriitorul şi disidentul Alexandr Soljeniţîn să scrie ‘Arhipelagul Gulag’, publicat în 1973 la Paris.

Sursa foto: http://www.rferl.org/