Tradiții de Sfântul Petru, patronul agricultorilor

La 5 zile după Sânziene, pe 29 iunie, în calendarul agrar al țăranului roman se sărbătorește Sfântul Petru, patronul agricultorilor.

Articol de Radio Timișoara, 29 iunie 2014, 13:09

Sărbătoarea de Sân Petru închide postul Sf. Petru și Pavel (11 – 28 iunie) combinând o serie de obiceiuri și tradiții mai vechi, arhaice sau păgâne cu obiceiuri creștine.

Despre Sfântul Petru se spune că hotărește starea finală a recoltelor pentru că „leagă și dezleagă căldura și ploaia” atât cât trebuie pentru o recoltă bună pentru cei care îl venerează și îi respectă ziua. De aceea, mai este considerat ”și mai mare peste grânare”. Pentru cei nerespectuoși „cu datina” le trimite „potoapele cele mai răle și grindină cât oul de găină”. (Marcel Lapteș – Anotimpuri magico-religioase).

Protecția recoltelor, în special a grânelor, era grija cea mai mare a satului tradițional, de aceea în satele românești se mai păstrează și astăzi reminiscențe ale cultului agrar al Sf. Petru, devenind, de-a lungul timpului, obișnuințe estivale.

Ca si in cazul altor sărbători religioase, și sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel s-a suprapus peste cultul moșilor și strămoșilor, fiind sărbătoriți acum Moșii de Sân Petru.

Această sărbătoare era de mare însemnătate pentru calendarul agricol și ținea trei zile nelucrătoare, până la sfârșitul lunii iulie. Pe durata celor 3 zile se desfăsurau o suită de ritualuri și interdicții, urmărind protecția recoltelor și animalelor dar și omagierea morților prin ofrande alimentare fiind combinată cu Moșii de Sf. Petru.

Obiceiuri și credințe de Sân Petru

Sătenii nu lucrau în aceste zile în gospodărie sau pe câmp, respectând în felul acesta și sărbătoarea din calendarul creștin a Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Gospodinele coceau „colacii de Sâmpetru” (foto – Marcel Laptes) care se dădeau de pomană la cimitir, împreună cu lumânări, colivă, căpețele sau mere văratice.

În satele din zona Hațegului era tradiția ca în această zi să nu se scuture merele pentru a se feri holdele de căderea grindinei. În trecut bătrânele credeau că nu-i bine să mănânci mere înainte de Sânpetru pentru că-i păcat.

În această zi în satele de pe Valea Mureșului se duceau la biserică mere, zarzăre, colivă de grâu iar cei avuți aduceau miere în faguri pentru a fi sfințite la biserică și date de pomană pentru morți.

În satele de câmpie din zona Orăștiei, grupuri de fete mergeau în holdă și strângeau spice verzi de grâu pe care le puneau la streașină ca să nu dea cu grindină în holdă. Oamenii credeau că din această zi nu mai cântă cucul, semn că din acest moment toate păsările se pregătesc pentru drumul lung spre țările calde.

O legendă din Țara Zarandului povestește că „Sânpetru a fost nașul cucului și când se apropie ziua Sfântului, în semn de respect, cucul  tace și nu mai cântă”

În Panteonul românesc, Sânpetru de vară este considerat și patron al lupilor. De aceea, de Sâmpetru oamenii din satele de munte țin și ”Sărbătoarea lupilor”, pentru că aceștia sunt protejați de sfânt ca fiind slujitorii săi.

De Sîmpetru, lupilor li se spune „cainii lui Sanpetru”, femeile nu-si piaptănă părul, pentru ca pădurea să le incurce cărările și să-i abata de la turme, nu aruncă gunoiul și cenușa din casă, nu imprumută nimic, nu cos, nu torc, nu împletesc etc.

In panteonul taranului roman, lupul este venerat pentru ca alunga bolile copiilor, poate vedea si prinde dracii, calauzeste sufleul mortului spre lumea cealaltă.

Conform altor credințe, de Sâmpetru sufletele morților (moșii de Sf. Petru) revin în vatra satului se împletesc cu prezența unor spirite care bântuie văzduhul. În unele sate aceste persoane fantastice sunt numite Alea Frumoase și, în ajunul lui Sâmpetru, se întâlnesc noaptea la fântâni, la răspântiile drumurilor, pe dealuri și maluri de ape. De aceea „mamele leagă la grumazul copiilor căței de usturoi pentru ca atunci când trec Alea Frumoase să nu li se întâmple nimica și să nu prindă diochi” (Marcel Lapteș – Anotimpuri magico-religioase).

Se spune că, la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Sânziene etc.), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschid  cerurile, stând la masa împărătească, în dreapta lui Dumnezeu.

Foto: colacii de Sâpetru (Sursa: russenart)