‘Vidul’ gigantic descoperit la marginea Universului nostru ar putea fi dovada existenţei unui alt Univers

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Hawaii au confirmat existenţa unui uriaş ‘supervid’, pe cerul emisferei sudice, în direcţia constelaţiei Eridanus, o regiune în care se află foarte puţine galaxii şi care ar putea reprezenta dovada interacţiunii dintre Universul nostru şi un alt Univers, conform unui material publicat de Discovery News.

Articol de Carla Chiu, 26 aprilie 2015, 09:00

Această zonă în care se află mai puţină materie şi energie decât în restul Universului se suprapune peste aşa-numita Pată Rece din radiaţia cosmică de fond (CMB), una dintre cele mai cele mai misterioase regiuni ale Universului. Descoperită încă din 2004, această misterioasă regiune rece a Universului, care şi-a lăsat amprenta în însuşi ecoul primordial al Big Bang-ului, i-a făcut pe astrofizicieni să ridice din sprâncene. Iniţial s-a crezut că ar putea fi vorba de o eroare a instrumentelor.

Atunci când această Pată Rece a fost descoperită în radiaţia cosmică de fond cu ajutorul sondei WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe) aparţinând NASA, astronomii au înţeles rapid că dacă nu este vorba de o eroare a instrumentelor, ar fi cea mai mare structură existentă în Univers.

Apoi a fost însă lansat telescopul spaţial european Planck, într-o misiune de cartografiere a micilor variaţii de temperatură din cadrul CMB, iar acest instrument a detectat la rândul său Pata Rece, excluzând ipoteza unei erori a instrumentelor WMAP. Datele obţinute de Plank au confirmat în 2013 existenţa acestei vaste regiuni în direcţia constelaţiei Eridanus în care se află surprinzător de puţină energie. Acest lucru nu se potriveşte cu modelul existent despre apariţia şi evoluţia Universului, conform căruia energia ar trebui să fie răspândită relativ omogen (cu mici variaţii) în tot Universul.

Prin analiza combinată a datelor obţinute de telescopul Pan-STARRS1 (PS1) din Hawaii cu datele adunate de satelitul WISE (Wide Field Survey Explorer) aparţinând NASA, o echipă de cercetători coordonată de István Szapudi de la Institutul de Astronomie al Universităţii din Hawaii susţine că a descoperit ‘cea mai mare structură identificată vreodată de umanitate’, iar această structură, ‘supervid’, ar putea genera anomalia din radiaţia cosmică de fond denumită Pata Rece.

Studii anterioare au demonstrat că există foarte puţine dovezi cu privire la existenţa unei structuri în direcţia Petei Reci, dar astronomilor le este mai greu să identifice macrostructurile aflate mai aproape de noi decât pe cele mai îndepărtate (chestiune de perspectivă). Prin alcătuirea unei hărţi 3D a galaxiilor, cercetătorii au obţinut o vastă regiune aflată la aproximativ 3 miliarde de ani distanţă (destul de aproape la scara Universului), în care densitatea galactică este mult mai mică decât în restul Universului cunoscut. Denumită ‘supervid’, deşi nu este un vid în sensul de dicţionar, această regiune se întinde pe o distanţă de aproximativ 1,8 miliarde de ani lumină şi ar putea fi cea mai mare structură cosmică descoperită vreodată.

Echipa de astronomi din Hawaii a confirmat faptul că în această regiune există cu aproximativ 10.000 mai puţine galaxii decât media în restul Universului – adică există cu 20% mai puţină materie decât în restul Universului observabil. Aşa cum am mai menţionat, nu este vorba despre accepţiunea de dicţionar a vidului ca spaţiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate.

Una dintre posibilele explicaţii cu privire la această regiune vine din teoria stringurilor şi face referinţă la existenţa unui Multivers în care Universul nostru este o ‘bulă’ alături de nenumărate alte ‘Universuri-bule’. Conform acestei teorii, lipsa materiei din această Pată Rece ar putea fi rezultatul influenţei unui Univers exterior, care se ciocneşte cu Universul nostru.

Radiaţia cosmică de fond este cea mai veche formă de radiaţie cunoscută în Universul nostru. Apărută la relativ puţin timp după Big Bang, acum aproape 14 miliarde de ani, această strălucire slabă călătoreşte de la marginile Universului observabil până poate fi detectată de instrumentele ştiinţifice. Mediul prin care călătoreşte această radiaţie este extrem de important pentru astronomi.

Atunci când radiaţia cosmică de fond a ajuns în regiunea supervidului, o regiune din spaţiu cu o densitate mult mai mică a materiei decât în restul Universului, ea a fost alterată de efectul Integrat Sachs-Wolfe (ISW) – care modifică orice formă de radiaţie. Pe măsură ce Universul se extinde, radiaţia care trece prin supervid va pierde mai multă energie decât radiaţia care străbate spaţiul ‘normal’, ceea ce generează Pata Rece, anomalie semnalată atât de sonda WMAP cât şi de telescopul Plank.

Publicat în ultimul număr al revistei Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, studiul cercetătorilor din Hawaii nu face legătura definitivă între supervid şi Pata Rece, dar este puţin probabil ca localizarea unei zone extinse de vid în aceeaşi poziţie cu Pata Rece identificată în radiaţia cosmică de fond să fie o simplă coincidenţă, notează Discovery News. (Sursa: Agerpres)