? Ion Dumitrescu – un trăgător de elită

Tirul este sinonim cu precizia infinitezimală, este sportul care reclamă, din partea celor care se încumetă să-l practice, o concentrare desăvârşită şi un autocontrol ieşit din comun. Trăgătorii de elită au vedere de vultur şi o capacitate incredibilă de a-şi coordona mişcările, chiar şi cadenţa respiraţiei putând face diferenţa dintre o ţintă perfectă şi o ratare răsunătoare. Această disciplină a produs de-a lungul timpului mari rezultate pentru sportul românesc, tirul aducând chiar prima medalie olimpică de aur pentru ţara noastră, prin Iosif Sârbu, la Helsinki, în 1952, o performanţă repetată, la proba de pistol viteză, patru ani mai târziu, la Melbourne, de Ştefan Petrescu.

După aceste rezultate istorice, România avea să mai aducă în atenţia lumii un ţintaş redutabil, Ion Dumitrescu, un sportiv care, după antrenamente interminabile la proba de talere trap, a reuşit să-şi desăvârşească stilul de tragere şi concentrarea, frizând perfecţiunea şi depunându-şi candidatura pentru un loc pe podium la Jocurile Olimpice. Şi, în anul 1960, se putea vorbi deja despre o veritabilă şcoală românească de tir, trăgătorii noştri reuşind să învingă constant reprezentaţii ţărilor cu tradiţie în acest sport la cele mai importante competiţii sportive ale lumii, după cum remarcă şi conf.univ.dr. Costin Nanu, prodecanul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii din Craiova, cel care ne reaminteşte cariera prodigioasă a campionului olimpic de la Roma, Ion Dumitrescu:

continuare …