Destinaţia zilei: Delta Văcăreşti, triumful naturii asupra oraşului

Zona lacului este ultima ramăşiţă dintr-o vastă zona de mlaştini, maidane şi gropi de la marginea Bucureştiului de altadată.
În apropiere se afla pe vremuri şi Mănăstirea Văcăreşti, un monument de artă medieval, edificiu ctitorit în 1724 de Nicolae Mavrocordat.

Dupa o perioadă de timp lăcaşul de cult s-a transformat în închisoare pentru revoluţionarii de la 1848, fiind închisă dupa cutremurul din 1977.
Regimul comunist a demolat mănăstirea, dar a decis astfel şi soarta Bălţii Văcăreşti.
Istoricul Adrian Majuru ne prezintă povestea acestui loc:

Aici, comuniştii voiau să amenajeze Lacul Văcăreşti, care trebuie să fie alimentat din râul Argeş. Bazinul creat a fost umplut o singură dată, prin pomparea apei direct din Dâmboviţa, dar reprezentanţii asociaţiilor de mediu spun că apa s-a infiltrat prin diguri şi a inundat în special zona serelor Popeşti Leordeni, iar proiectul a fost abandonat.

Aşa a ajuns să se formeze acum un ecosistem acvatic cu întinderi de mlaştini, stufăriş, ochiuri de apă sau crânguri de sălcii în care traiesc numeroase mamifere, amfibieni, reptile şi păsări.

În cei peste 20 de ani cât a fost neglijată, zona Lacului Văcăreşti a fost recucerită de natură.
Locul este alimentat de izvoare subterane, care au permis creşterea unei vegetaţii diverse şi a unor vieţuitoare, ca păsări (94 de specii), între care stârci, egrete, cormorani, pescărusi, lebede, lişite, raţe sălbatice, muscarul negru, animale acvatice ca şerpi de apă, tritoni, dar şi vulpi, iepuri, vidre şi bizami, care supravieţuiesc într-un ecosistem stabil, după cum spune şi istoricul Adrian Majuru:

În timpul migraşiilor de primăvară şi toamnă, zona joaca un rol deosebit de important pentru o serie de specii de păsări migratoare rare.

Din pacate, pe tot parcursul anului, în zonă vin braconierii care vâneaza speciile de păsări cântatoare, protejate doar teoretic de legislaţia româneasca şi de cea europeană.

Dorinta publicului larg, a ecologiştilor, a urbaniştilor şi cercetătorilor este aceea de a consfinşţ prin lege ceea ce natura a realizat în 25 de ani de neintervenţie umană: o arie de natură sălbatică de aproape 190 de hectare, o zonă umedă întinsă şi o oază de biodiversitate aproape neverosimilă pentru un mare oraş.

Biologii şi fotografii au continuat inventarirea speciilor de plante şi animale şi au întocmit liste cu descrieri şi fotografii, astfel încat lista de specii de păsări semnalate pe balta Văcăreşti a ajuns la 94.
Cercetătorii Muzeului Antipa au identificat şi descris câteva specii de amfibieni, unele rare, mai multe specii de reptile şi peşti.

O ştiucă de peste 10 kg a fost capturată toamna trecută, un exemplu de prădator mare care dă masura rezervei trofice bogate din zonă. Foarte important este faptul că reţeaua de ochiuri de apă, ghioluri şi canale formează zona umedă şi lacustră nu a secat nici în cei mai secetoşi ani tocmai datorită faptului că este întreţinută de izvoare bogate.

În zonă dintre mamifere găsim bizami, iepuri, alte rozătoare, dar lista prădătorilor este şi mai spectaculoasă, căci există până şi vulpi şi vidre.

Multi nici n-au crezut asa ceva până când un fotograf pasionat, Helmut Ignat, care a investit multă pasiune în documentarea locului, a reuşit să surprindă o vidră adultă, noaptea, cu o camera automată, iar apoi a realizat un instantaneu ce pare luat pe cele mai salbatice coclauri, nu în centrul Bucureştiului: un câine mare, negru, aleargă după un vulpoi cu coada înfoiată, imagini publicate în prestigioasa revistă National Geografic.

În viziunea unor arhitecti ambientali şi a ecologistilor, Parcul Natural ce ar urma sa fie creat în zona Văcăreşti va presupune o zona verde cu acces neîngrădit pe digul înconjurator şi o zonă centrală, unde natura să se poata dezvolta liber, cu intervenţie umană minimă. Nu trebuie să inventăm noi prea mult, căci parcuri naturale similare, şi mai mici, şi mai mari decât al nostru, există deja în câtreva zeci de mari oraşe din lume şi în câteva capitale europene, cum ar fi Londra, Berlin sau Praga.
Faţă de acestea, Parcul Natural Văcăreşti ar avea doua atuuri importante: existenţa digului de 15 metri înalţime ce separă vizual şi acustic zona naturală de betonul şi traficul oraşului şi prezenţa izvoarelor naturale care nu seacă.

Accesul va fi pe poteci, estacade de lemn, din foişoare se va putea observa cu binoclul fauna.
Profesorii de biologie vor putea aduce elevii in mica deltă care ar compensa dispariţia unei multitudini de spaţii verzi ce au fost înlocuite cu blocuri si asfalt din 1989 si pana astazi. Copiii ar putea vedea astfel pe viu, in oras, multe mamifere, de la soarecele-de-câmp şi chitcanul-pitic până la bizami, şi, ca în orice ecosistem care se respectă, elita prădătorilor, vulpile, care traiesc alături de alte carnivore mai mici, precum nevăstuica şi dihorul. Cum or fi venit aici, trecând prin cartierele aglomerate, e un mister.

„Delta” Văcăresti ar putea fi, dacă o protejam cu adevarat, nu numai un obiectiv turistic atractiv, dar şi un act de civilizaţie al nostru, al românilor.
Gânditi-vă la faptul că cele 190 de hectare de sălbaticie din oraş ar aduce fiecărui bucureştean un metru pătrat de oxigen, peste cei 7 din prezent.
Aşa arată un cadou al naturii.
Aşa arată România noastrî … naturală, chiar şi în mijlocul oraşului … aşa e România frumoasa …