Marius Urzică, gimnastul care a dus până la perfecțiune exercițiul de la cal cu mânere

În anul 2000, la Sidney, gimnastica masculină din România reușea, prin Marius Urzică, să obțină cel mai important rezultat din istoria sa: câștigarea primului titlul olimpic. Performanța, unică până ziua de azi, nu era deloc întâmplătoare, Urzică fiind un nume deja consacrat în lumea gimnasticii mondiale. Ascensiunea lui Marius începuse în urmă cu 6 ani la Praga și Brisbane, când, la doar 19 ani, devenise campion european și mondial, și continuase apoi cu argintul cucerit la Olimpiada de la Atlanta.

Născut în 30 septembrie 1975, la Topliţa, în judeţul Harghita, Marius Urzică, supranumit „regele calului cu mânere”, a fost tentat la început să practice hocheiul, sportul rege în zonă, însă destinul îi pregătise cu totul altceva. Tatăl marelui campion, Ioan Urzică, care a decis să-l dea la gimnastică, îşi aminteşte de primii paşi făcuţi de fiul său în sala de sport de la Gheorgheni:

“ Bineînțeles că el opta, că a văzut hochei și aveau crose, dar am zis, întâi faci gimnastică, să vezi că aici sunt orientare în spațiu, mobilitate, forță, lucruri necesare în orice sport. Și noi l-am dat acolo, prima dată mergea în picioare pe sub calul cu mânere. Și așa, încet- încet, a evoluat, prima dată cu exerciții mai simple, forță, mobilitate. De acolo am plecat. Pe urmă a început să-i placă și a renunțat total la hochei și am mers pe această variantă”.

Marius Urzică începe gimnastica atras de bara fixă, însă mai multe accidentări îl determină să se concentreze asupra calului cu mânere, aparat cu care avea să cucerească lumea.

Drumul de la Gheorgheni la Sidney, spre prima treaptă a podiumului olimpic, a fost unul lung şi anevoios, presărat cu multe sacrificii, probleme de sănătate şi dezamăgiri. Au fost momente grele, în care s-a gândit chiar să renunţe. Însă sprijinul celor dragi şi ambiţia sa de fier l-au făcut să meargă de fiecare dată mai departe, trecând peste obstacole, urcând treaptă cu treaptă.

continuare …