Omagiu lui Dumitru Chepeţan la “De dor şi drag”
Dumitru Chepeţan s-a născut la 20 februarie 1929 în Satchinez, judeţul Timiş. Acolo a urmat clasele primare, acolo s-a apropiat de cântecul popular încă de la vârsta de 14 ani. Cei care i-au descoperit înclinaţiile muzicale l-au îndrumat spre perfecţionarea lor, prin desfăşurarea activităţii în corul bisericii şi în cadrul formaţiei artistice din sat. Ion Odrobot, Tiberiu Gutu, Vasile Ichim, sunt nume ce i-au rămas impregnate în suflet pentru totdeauna.
Articol de Daniela Bacila, 22 februarie 2016, 12:33
În anul 1951 a fost deportat în Bărăgan împreună cu întreaga familie unde şi-a pierdut bunicul şi tatăl. Au fost ani grei de mizerie şi sacrificii, până în 1956 când s-a întors în Banat şi a reuşit să-şi fructifice pasiunea pentru cântec. Orchestra „Doina Banatului” din Caransebeş, numită pe atunci „Lazăr Cernescu”, i-a oferit cadrul prielnic pentru afirmare şi consacrare. În anul 1959 a imprimat la Radio Timişoara primele cântece sub bagheta lui Nicolae Perescu, pentru ca un an mai târziu să devină angajatul acestei formaţii profesioniste alături de care a rămas până la pensionare.
În modul cel mai firesc au urmat pentru Dumitru Chepeţan imprimările la Radio Bucureşti, apariţiile la televiziune, editarea unui disc electrecord în anul 1967, disc intitulat „Gugulan cu car cu mere”. Vechiul cântec bănăţean i-a adus faima binemeritată, iar cântecele care au urmat poartă îi amprenta interpretativă: Am să-ţi prind o floare-n păr, Mândră ce-ai zis că ma iei, Cucule picaţi-ar pana, şi altele. În anii 1968 şi 1970 i-au apărut alte două discuri electrecord.
Festivaluri, concursuri, turnee peste hotare alături de „Doina Banatului” dintre care le amintim pe cele din Ungaria, fosta Iugoslavie, Italia, Basarabia colaborarea cu alte formaţii din ţară i-au dat posibilitatea să ducă faima cântecului bănăţean şi să se impună tot mai mult. El a avut prilejul să cânte alături de mari interpreţi: Alexandru Grozuţă, Ana Pop Corondan, Raveca Săndulescu, Ana Pacatiuş, Achim Nica, Aurelia Fătu Răduţu şi alţii. După ce s-a pensionat, în anul 1989, a continuat colaborarea cu Ansamblul „Doina Banatului” din Caransebeş.
S-a stins la 85 de ani, la 1 apr. 2014.
