? Bodibilding fără genoflexiuni, ci doar cu genuflexiuni

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

Trăim într-o lume tot mai obsedată de sedentarism.  Prin obiceiurile sedentare înțelegem lipsa de mișcare și un exces al statului la calculator, televizor etc. Din cauza sedentarismului, întâlnim tot mai multe persoane echipate adecvat care aleargă ușor. Prin parcuri, pe străzi sau în locuri mai ferite de poluare. Ele fac ceea ce englezii numesc „jogging”. Jogging-ul este un sport necompetitiv, adică o alergare de voie ce nu organizează concursuri, campionate. Este un sport, o atitudine individuală și a devenit deja un soi de religie laică a educației fizice, dacă se poate spune așa, în lupta cu greutatea excedentară, cu stresul.

Acum ceva timp am vorbit despre un cuvânt anglo-saxonul preluate exact așa în scriere, dar adaptate la pronunție: bodigard sau badigard. Astăzi, în spiritul temei legate de sport, o să adaug încă un cuvânt din aceeași familie, „bodybuilding”, scris exact ca în engleză, dar pronunțat după modelul „bodyguard”. Pentru cei foarte puțini care nu știu, bodybuilding înseamnă un complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. Așadar, putem pronunța și „badibilding”, și „bodibilding”.

Celălalt cuvânt, de data asta cu probleme de corectitudine, este „genuflexiune”. Am auzit de multe ori și am văzut și scris „genoflexiune”. Forma corectă este foarte ușor de dedus. Dacă genuflexiune înseamnă îndoirea genunchilor, flexiunea genunchilor, atunci avem două părți ale cuvântului: „genu”, de la genunchi și flexiune. Așadar, cuvântul genoflexiune nu există în limba română. Corect este genuflexiune. O genuflexiune, două genuflexiuni, trei, patru, câte puteți. Cu grijă.