? Caracterul ca brand

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

Săptămâna care a trecut a însemnat pentru mine, ca de obicei, cel puțin o carte de lansat. În rubrica de astăzi vreau să vă semnalez o carte mai aparte semnată de universitarul timișorean Eugen Jurca, preot conferențiar și la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Oradea.  Eugen Jurca este un nume cunoscut în mediile culturale ale orașului, iar cartea despre care am vorbit și eu se numește „Ochii la semne!. Perspective binoculare : teologice și psihologice”. Bănuiți, nu mă pricep nici la religie, nici la psihologie, așa că prezența mea acolo s-a datorat caracterului accentuat filologic al cărții. Ceea ce înseamnă continue trimiteri la etimologie.

Dintre multele cuvinte pe care Părintele Jurca le deslușește cu folos, unul mi se se pare că este de mare actualitate: caracter. În greaca veche, ne reamintește autorul, „karakter” semnifică „țăruș de hotar”. Iar speculațiile cu privire la raportul din sensul lui „caracter” de acum și un țăruș de hotar sunt foarte simplu de stabilit. Un om de caracter este un om cu granița foarte bine trasată. Aș completa sensurile din greacă ale lui „karakter” cu altele: „karakter” însemna și  „amprentă, sigiliu, marcă, fier roșu, caracter distinctiv”. Și merg mai departe cu aceste sensuri, observând că și cuvântul „brand” are același sens: brand definea semnul specific lăsat de fierul înroșit pe pielea animalelor.