? Ce monitori de elită ne monitorizau altădată!

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

 

Acum două zile am vorbit despre cuvântul „cool” pornind de la o folositoare carte de gramatică, ortografie și ortoepie cu titlul „Ești cool și dacă vorbești corect”. Și spuneam că lucrarea este girată de cele mai înalte foruri începând cu Academia Română. Aș mai adăuga astăzi două lucruri: mai întîi, că această cărțulie este concepută într-un stil accesibil, cu exerciții de corectare a formelor greșite. În al doilea rând, trebuie spus că lucrarea este rodul campaniei de monitorizarea a presei audio și audio-vizuale în anul 2008.

Iată un bun prilej pentru mine de a semnala câteva lucruri poate mai puțin cunoscute despre verbul „a monitoriza” sau substantivul „monitor”, de unde vine și verbul.

Cred că toată lumea știe că verbul „a monitoriza” înseamnă a urmări cu atenție, a supraveghea cu atenție într-un mod continuu o persoană sau un fenomen. Da, până aici, lucrurile sunt, cred eu, cunoscute. Mai puțin cunoscută este semnificația veche a substantivului „monitor”. În limba română, „monitor” și „a monitoriza” au ajuns din limba engleză. De fapt, cuvântul „monitor” vine din limba latină, unde avea legătură cu memoria fiindcă însemna „cel care amintește ceva”.

În lumea romană, existau trei feluri de monitori: monitorii sclavi, numiți „nomenclatori”, care aveau misiunea de a-i reaminti stăpânului numele persoanelor întâlnite. (Fac o paranteză: ce bun ar fi fost un monitor de câte ori întâlnim persoane cunoscute al căror nume ne scăpa pe moment!) Al doilea fel de monitor erau monitorii oratorilor care le reaminteau acestora ce trebuie să spună. Adică erau un fel de sufleori. În fine, monitorii cei mai prețioși erau sfătuitorii, mentorii.

Cu sensul de supraveghetor, în școala românească veche, monitorii erau cei mai buni elevi în a căror sarcină intra supravegherea sau chiar pregătirea colegilor.