? Cu prorogatul și abrogatul prin gură

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

 

Puține cuvinte din limbajul politicienilor sau din limbajul administrativ au șansa de a face carieră și de a se impune în limba de fiecare zi. De la politicienii români însă ne-au rămas formule ce au devenit memorabile. Cronologic, lui Ion Iliescu i s-a lipit interpelarea „măi dragă”. Când spui Petre Roman, te gândești de îndată la entuziasmul fetelor de la Apaca fiindcă acestea refuzau până și valuta pentru a obține alte favoruri de la frumosul nostru premier de atunci. Dacă spui Emil Constantinescu și Convenția Democratică, spui de îndată „15 000 de specialiști”, adică o promisiune care a rămas și acum o enigmă. Premierul Adrian Năstase, e drept, a rămas în istorie cu ceva mai multe referințe: „ Năstase, 6 case”, „mătușa Tamara” și invitația de a-i număra ouăle. Ouăle de la ferma sa legendară din comuna Cornu. Traian Băsescu ne-a promis „Să trăiți bine!”, iar apoi a constatat că „Iarna nu-i ca vara”. Președintele Iohannis, recent, a determinat ca înțelesul cuvântului „elefant” să nu mai fie ceea ce a fost până acum. Iar săptămâna trecută noul ministru al Justiției, Florin Iordache, a intrat în memoria colectivă cu două cuvinte „altă-ntrebare”.

Într-un cu totul alt sens, prim-ministrul timișorean Sorin Grindeanu a impus deja două cuvinte ce păreau foarte departe de înțelegerea omului obișnuit: a abroga și a proroga.

Deja lumea a înțeles, „a abroga” înseamnă a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. Celălalt verb, „a proroga”, înseamnă „a amâna, a prelungi un termen”. Ciudat lucru, deși verbul „a abroga” este mult mai cunoscut, în duminica trecută, cel mai căutat cuvânt a fost „a abroga”.

(