? Despre sprijinitivi

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.

(rubrică difuzată în 3 martie 2016)

 

Recunosc, nu sunt un foarte mare admirator al corectitudinii politice în educație și nici în viața de familie. Nu mă simt în largul meu atunci când aud diverse persoane  — abia trecute de vârsta majoratului — fericite că părinții lor i-au încurajat și la bine, și la rău. Filozofia încurajării cu orice preț a oricui este, în opinia mea, păguboasă și contraproductivă. E ca și cum tu, ca părinte, ai dori să fii nu părintele copilului tău, ci reprezentantul lui în Parlament. Așa că, orice ar face progenitura, tu, ca părinte, nu numai că nu îl dojenești, nu numai că ești de acord, dar și îl încurajezi,  sprijini. Îi dai suportul tău. Sau, cum se spune cu un cuvânt nou, ești suportiv.

În numele acestei false antante, adică înțelegeri, educația chiar nu își mai are rostul. Misiunea oricărui părinte ar consta, din această perspectivă, nu în rolul său de a ghida, de a corecta sau de a dirija comportamente, ci de a fi mereu de acord cu copilul lui. Ceea ce, trebuie să recunoașteți, ar fi un dezastru.

Dar nu vă grăbiți să conchideți că eu aș fi adeptul unei educații coercitive, adică în forță. Nu! Educația nu înseamnă dresaj, ci subtile pârghii de orientare spre ceea ce e bun, folositor și potrivit copilului tău.

De fapt, astăzi am vrut să vă atrag atenția că adaptăm aiurea, din limba engleză, cuvinte cum ar fi „support” prin „suport”, fiindcă, în realitate, el înseamnă „sprijin”.

Și mai vreau să spun că un cuvânt cum este „suportiv” nu există în limba română. E ca și cum ai spune „sprijinitiv”.