? Marghilomanul, o cafea ridicată în grade

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

 

Ieri am vorbit despre cuvântul „barista”, adică specialist în prepararea cafelei la aparat. „Barista” este un cuvânt care încă nu și-a găsit locul în dicționare, deși este folosit mai ales în presa mondenă.

Astăzi o să remarc că românii contemporani fetişizează cafeaua, dar nu prea ştiu nici să o prepare, nici să o soarbă. Făcută neatent la ibric peste flacără, cafeaua e nămoloasă şi cu un caimac nereușit. Apoi, am să constat că românii beau cafeaua, fiindcă o confundă cu supa. De fapt, supa se bea, şi nu se soarbe, în vreme ce cafeaua se soarbe, şi nu se bea.
Sigur, toate acestea se întâmplau în trecutul recent, mai precis din ultimii ani ai comunismului, când cafeaua era aproape de negăsit, iar lumea consuma un amestec de înlocuitori, un surogat al cărui nume indica animalul: nechezol. Iar cafeaua adevărată devenise un soi de valută, alături de verişorul ei Kent. Unde mergeai, dacă voiai să fii primit sau să îți dobândești dreptul tău, dădeai o cafea sau un pachet/cartuș de Kent.

Dar tradiția îndepărtată a cafelei la români este una glorioasă. În veacul al XIX-lea, un mare politician, Alexandru Marghiloman, a ridicat în grade cafeaua, adăugându-i niţic rom sau coniac, singura inovaţie în domeniu propusă de români. Așadar, eponimul „marghiloman”, scris cu literă mică, înseamnă o cafea înnobilată cu puțin coniac sau rom.

Apropo, Marghiloman a spus un lucru minunat despre viața politică românească: „În România, nu poți avea adversari politici. De îndată ce îi învingi, ei trec de partea ta.”

 

(Foto: skytrip.ro)