AUDIO / Deci … cu ce începem?

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

Când folosim conjuncţia „deci”? (rubrică difuzată în 5 august 2015)

Cum e și firesc, atunci când am prima întâlnire cu studenții sau cu diverse grupuri, încep prin a mă prezenta. După care îmi invit interlocutorii să facă același lucru. Într-o proporție îngrijorătoare, interlocutorii mei — cu precădere cei mai tineri — își încep prezentarea cu „deci”. „Deci, mă numesc așa și așa, sunt din localitatea cutare etc. etc.” Culmea, buclucașa conjuncție „deci” nu este remarcată decât în clipa în care, înaintea unei noi autoprezentări, pronunț și eu un „deci” apăsat, în avanpremieră.

De ce oare simțim nevoia să ne începem enunțurile cu „deci”, asta e un mare mister pentru mine. Folosirea conjuncției „deci” e de înțeles după ce știm îndeajuns de multe lucruri despre ceva în așa fel încât să putem formula o concluzie. Dar, când începem o propoziție sau o frază cu o concluzie fără să fi avut premisele, ne plasăm în afara oricărei logici. Și sunt chiar caraghioși.

Opinia mea e că acest „deci” fără noimă este și un fel de automatism verbal pe care îl întâlnim și în interiorul enunțurilor. Unde apare, la fel, fără să fie nevoie de el.

Deci, vă invit să fiți atenți la acest „deci” lipsit de conținut și de logică și să nu mai începeți o propoziție sau o frază cu „deci” fără să fie nevoie.