Cazul Cenei și dilema vârstei penale: Îi pedepsim sau îi salvăm?

România se confruntă tot mai des cu cazuri de violență extremă în rândul copiilor și adolescenților. Cel de la Cenei a șocat prin gravitate și prin vârsta celor implicați.

Articol de Radio Timișoara, 2 februarie 2026, 08:21

Tragedia de la Cenei, unde un adolescent de 15 ani a fost ucis de alți băieți, a redeschis o rană adâncă în societatea românească.

Dincolo de durere, cazul a declanșat o dezbatere aprinsă: ar trebui să scădem vârsta răspunderii penale la 12 sau chiar 10 ani? În timp ce unii cer mână de fier, specialiștii avertizează că sistemul actual e doar vârful aisbergului.

„Creierul adolescentului poate să fie de foarte multe ori un creier care să semene cu celea unei persoane afectate de o tulburare de personalitate. Să apară impulsivitate, să apară agresivitate. Sigur că asta nu este un carte blanș să putem să facem orice în societate, dar cu siguranță nu este ceva care să poată să fie reglat prin pușcărie. Și tocmai de asta, practicele internaționale arată că inclusiv la vârste mai mari se practică serviciul de probațiune. Adică noi trebuie să fim siguri că în momentul în care extragem o persoană din societate, acest lucru într-adevăr este… de folos societății în ansamblu”, spune Mircea Dragu, psihoterapeut.

Psihoterapeutul Mircea Dragu subliniază că închisoarea nu este un panaceu. Mai mult, el atrage atenția asupra modelelor de agresivitate pe care tinerii le preiau direct din vârful societății.

„Dacă justiția practică pescuitul sportiv cu marii corupți, adică prinde peștele, îl pupă și îl lasă să plece… Dacă lumea este condusă la ora actuală la nivel mondial, cel mai puternic om din lume la ora actuale este un bully. Își împarte lumea ca și băiatul ăla mai puternic din clasă care bate colegii pentru sandwich-uri. Și atunci cumva iarăși dăm un mesaj cumva de ipocrizie acestor adolescenți, atâta timp cât noi prin voturile noastre validăm agresivitatea, validăm grobianismul și spunem copilului tu să fii cuminte.”

Riscurile juridice ale unei legi făcute în grabă

Pe de altă parte, perspectiva juridică ne îndeamnă la prudență extremă. Avocatul Zeno Daniel Șuștac, președintele Asociației pentru Depolitizarea Educației, avertizează că o modificare legislativă pripită poate avea efecte secundare neașteptate.

„În niciun caz nu este momentul să se producă acum, să se construiască în direcția unei dezbateri în rândul specialiștilor. Extrem de serioasă și de detaliată iese foarte bine, dar să se introducă o lege sau un articol de lege care să modifice o lege și în următoarea perioadă să se ia decizii cu impact pe termen lung ar fi o abordare greșită din punctul meu de vedere. Oricât s-ar coborâ vârsta pentru răspunderea penală a minorului, nu știu, 12 ani să zicem sau 10 ani, există plusuri și există minusuri și trebuie cântărite foarte bine. Ne putem gândi și la situații în care apar agresiuni sexuale asupra minorilor și se va invoca atunci: păi, minorul de 10 ani și-a dat consimțământul.”

Soluția, spun specialiștii, nu stă doar în codul penal, ci în educație și în curajul de a nu mai ascunde problemele sub preșul școlii.

„Ca să facem asta e necesar cu minim 2 ani înainte ca celui minor să-i facem educație juridică în școală, să știe că peste 2 ani va răspunde la fel ca adultul. La fel și pentru profesori… Conducerile unităților de învățământ au obligație de a colabora cu organele de cercetare și de a sesisa niște lucruri care în mod tradițional sunt ținute sub preș. De aici trebuie pornit.”

Cifrele unui eșec timpuriu

Contextul acestor tragedii este alimentat de o realitate ignorată sistematic. Un studiu recent al organizației Salvați Copiii demonstrează că semințele violenței sunt plantate mult înainte de vârsta de 15 ani:

• Violența domestică se oglindește direct în comportamentul de la școală.
• 8 din 10 specialiști din grădinițe gestionează frecvent situații de bullying.
• 60% dintre experți confirmă că agresivitatea nu se oprește la poarta instituției de învățământ, fiind prezentă și în timpul liber al copiilor.