Excelența Sa Martin Roos, Episcop de Timișoara: Sfintele Paști sunt sărbătoarea încrederii și a unui nou început

Articol de Radio Timișoara, 16 aprilie 2017, 12:44

Iubiți frați și surori în credința creștină,

Sfintele Paști sunt sărbătoarea încrederii, sărbătoarea unui nou început asemănător celui pe care îl putem observa și afară, în natură, în săptămânile acestea. Însă, aproape proverbialul ciclu neîntrerupt al morții și renașterii, cântat adesea de poeți, ar fi mult prea puțin, prea slab, pentru a putea fi viabil. Fundamentul pe care se clădește credința noastră creștină, în care este ancorată speranța noastră, este însăși moartea și învierea lui Isus Cristos, mântuitorul nostru.

El, cel bogat, s-a făcut sărac de dragul mântuirii noastre, a luat chip omenesc și a acceptat să fie părtaș la toate eșecurile noastre, a luat asupra sa toate păcatele și, prin aceasta și toate nevoile noastre; da, El însuși s-a făcut părtaș cu noi de suferințe și de moarte, împăcându-ne prin acestea toate cu Dumnezeu și cu semenii noștri, prin ispășirea înfăptuită pe lemnul crucii. Prin rănile sale sfinte, am fost mântuiți (cf. Is 53,5). El, a devenit pentru noi, salvatorul, mântuitorul lumii!

Din acest motiv, crucea și mântuirea Domnului și Mântuitorului nostru sunt centrul și temelia credinței noastre; acela care a murit pentru noi pe Cruce, iar apoi tot pentru noi a și înviat din morți, el este unul și același, este unicul, este puterea din care trăim și pe care creștem, în care ne încredințăm cu viața noastră creștină. Aceasta este și vestea adusă și lăsată nouă drept moștenire de către apostoli; este profesiunea noastră de credință încă dintru începuturi: creștini fiind, suntem chemați să sărbătorim an de an moartea și învierea lui Cristos, reafirmându-ne astfel credința în El.

Primii creștini îl vedeau în Isus cel Răstignit pe Mielul de ispășire, pe acela care încărcat cu păcatele poporului lui Israel, neamul Vechiului Testament, era alungat în pustiu pentru a pieri acolo, drept sacrificiu reparatoriu al iudeilor către Dumnezeul lor. Din această postură însă, Cristos, Mielul lui Dumnezeu, nu s-a jertfit pe altarul Crucii doar pentru păcatele un singur popor, ci pentru acelea ale tuturor neamurilor și ale tuturor oamenilor; astfel Dumnezeu a acceptat această jertfă și la așezat pe Cristos, la un loc de cinste, alături de sine, la dreapta sa, recunoscându-l drept Mesia, drept Unsul Domnului. Îl mărturisim deci, pe bună-dreptate pe acest Isus Cristos, ca fiind Domnul și Mântuitorul nostru, deoarece pe el l-a confirmat Dumnezeu și l-a primit ca jertfă pentru noi toți.

Creștini fiind, suntem oamenii unui optimism adevărat, tocmai datorită cuvintelor lui Cristos: Nu vă temeți, căci eu am biruit lumea! (Cf. In 16,33). Faptul că anul acesta putem celebra Paștele împreună cu aproape toți aceia, care se numesc pe sine creștini, se datorează pur și simplu calendarului. Aceasta nu trebuie însă să micșoreze bucuria noastră, fiind totuși un semn al faptului că, dacă am dovedi mai multă înțelegere, mai multă umilință adevărată și mai multă iubire frățească vie, atunci cu siguranță am putea serba mereu împreună cea mai mare sărbătoare creștină. Însă ceea ce azi nu este, nu înseamnă că nu se poate înfăptui mâine!

Cu încredere în puterea lui Dumnezeu, să ne dorim reciproc ca tăria și harul său să ne însoțească în aceste zile binecuvântate ale solemnității Învierii: Cristos a înviat! Adevărat a înviat!

Timișoara, în Duminica Învierii, a Anului Domnului 2017

† Martin,

Episcop de Timișoara