Elevii talentați ai Timișoarei: Alexandra Botoș, laureată a Concursului Județean de Creație Artistică

Articol de Radio Timișoara, 16 august 2021, 09:34 / actualizat: 31 august 2021, 13:06

“Prin ceilalţi, aproape de mine”, este titlul unuia dintre eseurile premiate la Concursul Judeţean de Creaţie Artistică, Ediţia I, 2021, pe tema: “Aproape de ceilalţi”.

Oferta educaţională extraşcolară a Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş pentru semestrul al II – lea al anului şcolar 2020 – 2021 a inclus la nivelul disciplinei “Limba şi literatura română – Limbi clasice” organizarea Concursului Judeţean de Creaţie Artistică – Ediţia I, 2021, pe tema: “Aproape de ceilalţi”. Competiţia s-a adresat elevilor de gimnaziu şi de liceu de la unităţi de învăţământ preuniversitar din judeţul Timiş şi a cuprins cinci secţiuni, pe nivel de clasă: poezie, proză, eseu, interviu filmat şi film de prezentare a unui produs sau eveniment artistic.

Alexandra Botoş, la momentul concursului elevă în clasa a XI-a D la Colegiul Naţional Pedagogic “Carmen Sylva” din Timişoara, este câştigătoarea Premiului I, secţiunea Eseu, pentru textul “Prin ceilalţi, aproape de mine”. Profesor îndrumător: dr. Elena Ligia Jebelean.

“În cei trei ani de când lucrăm împreună, Alexandra Botoş a fost mereu la înălţime. Se vede că este elevă într-o clasă de profil uman, specializare filologie. Citeşte, scrie, se pregăteşte pentru şcoală consecvent şi nu se teme de competiţii – având mereu rezultate foarte bune la olimpiade şi concursuri. Când este vorba despre jurnalele noastre culturale, este printre primii care îşi consemnează impresiile, iar originalitatea ei şi nivelul lecturilor i-au adus şi Premiul I la ediţia din 2020 a Concursului Naţional de Lectură ”Mircea Nedelciu” din cadrul Târgului de carte GAUDEAMUS Radio România. Sensibilitatea cu care personalitatea ei filtrează ceea ce descoperă în jur mă face să-i citesc mereu cu emoţie şi bucurie textele.” mărturiseşte prof. dr. Elena Ligia Jebelean.

Alexandra Botoş povesteşte despre despre experienţele sale:

“De-a lungul timpului am realizat că importantă este călătoria, nu destinaţia. În toţi aceşti ani am avut parte de o mulţime de călătorii din care am învăţat că tot ceea ce există este chiar mai măreţ decât realitatea pe care o trăim. Călătoriile pe care le-am făcut în lumea concursurilor m-au ajutat să descopăr câteva bucăţi din mine, amintindu-mi că în fiecare experienţă se ascunde o comoară.

Am participat la olimpiadele de română încă din clasele primare. Pe lângă concursurile şcolare am luat parte şi la cele în care pasiunea pentru dansul popular va rămâne pentru mine mereu expresia tradiţiilor şi sentimentelor româneşti. Ansamblul din care fac parte, ,,Iorgovanu Comloşan”, a câştigat nenumarate premii la diferite spectacole. Datorită profesoarei de limba şi literatura română, lectura şi scrisul au devenit pentru mine tărâmul în care evadez pentru a mă regăsi în momentele de rătăcire şi pentru a descoperi suflete noi, prin care am posibilitatea de a spera că este imposibil să nu ajungi unde îţi doreşti. În cartea ,,Timişoara povesteşte…” se găsesc câteva dintre ,,micile mele opere de suflet”. Îmi place să le numesc aşa deoarece fiecare text pe care l-am scris ascunde în spatele său emoţiile şi trăirile pe care le-am avut în acele momente, ieşind la lumină sufletul meu. Mereu mi-am spus că este foarte important să iubeşti un lucru pentru simpla lui frumuseţe, pentru simpla bucurie pe care ţi-o aduce, pentru felul în care te face să simţi. Eu iubesc copiii, şi doar privind chipurile lor, un zâmbet sincer şi plin de fericire apare pe chipul meu. Iar acest lucru mă face doar să mă gândesc la viitor, un viitor în care visul meu de a fi cadru didactic se va îndeplini.” (Alexandra Botoş)

Despre mesajul eseului “Prin ceilalţi, aproape de mine”, distins cu Premiul I la Concursul Judeţean de Creaţie Artistică, ediţia I, 2021, vorbeşte autoarea, Alexandra Botoş (înregistrare în exclusivitate pentru Radio Timişoara).

Prin ceilalţi, aproape de mine

Zâmbetul este eroul prieteniei.

Odată descoperit,

Nu vei putea renunţa la el.

La prima vedere

Te încălzeşte cu speranţa

Că, uneori, supereroi

Trebuie să devenim chiar noi,

În jurul nostru răspândind puteri,

Cântând o melodie fără cuvinte,

Care face din chipul nostru

Un strălucitor portativ.

Da, este poemul meu. L-am scris în seara în care am făcut o minunată călătorie în lumea poeziei şi a prieteniei, împreună cu copiii din deltă, din Sfântu Gheorghe şi cu colegii mei, într-o zi de miercuri. Au trecut deja de atunci două săptămâni. Cele două ore petrecute alături de ei m-au făcut să realizez că suntem liberi să rătăcim pe tărâmuri misterioase şi că niciun proces de învăţare nu se poate produce fără nicio emoţie. În timpul întâlnirii care s-a desfăşurat online, amintirile din copilărie, din fosta mea şcoală, m-au luat de mână şi m-au condus spre tărâmul tuturor trăirilor şi momentelor din acea perioadă, care şi-au pus adânc amprenta în sufletul meu.

Aşteptasem cu nerăbdare să-i cunosc pe copii şi să ne cunoască. Privind zâmbetele lor calde şi luminoase, ascultându-le fiecare cuvânt şi fiecare idee creativă, inima mi se umpluse de fericire şi devenise, treptat, un curcubeu încărcat cu multă imaginaţie. Nu putem fi într-un grup fără a reflecta şi fără a prelua din opiniile celorlalţi, iar ei exact asta au făcut. Au reuşit să transforme doar prin câteva cuvinte ceea ce gândeau în mici opere de artă. Eram uimită de cât de deschişi şi de prietenoşi au fost cu noi. Cu fiecare minut care trecea, legătura care se crease la început între noi deveni din ce în ce mai puternică şi mai sinceră, iar asta îmi oferea posibilitatea de a spera că timpul va fi îngăduitor cu noi şi ne va lăsa să continuăm tot ceea ce construiserăm până în acel moment. Cu toţii am lucrat în echipă şi am reuşit să creăm ceva minunat. Pe lângă poezia spectaculoasă, am reuşit să ne împrietenim şi să descoperim lucruri noi, iar acestea sunt cele mai importante. Capacitatea de a te simţi legat de cineva e unul din motivul pentru care trăim. Pentru ca relaţia să se creeze, trebuie să permitem să fim văzuţi cu adevărat.

Din momentul în care doamna profesoară ne-a povestit despre ce se va întâmpla la această întâlnire, am simţit că acei tineri vor deveni inspiraţia mea şi chiar aşa s-a întâmplat. Deşi nu-i văzusem niciodată şi nu ştiam nimic despre ei, ceva îmi spunea că acele momente vor scoate la iveală visul meu de când eram mică. Datorită lor, am regăsit într-o părticică ascunsă a sufletului meu dorinţa de a deveni cadru didactic, dorinţa care se zbătea să iasă la lumină. Pentru mine, un profesor adevărat schimbă vieţi şi răspândeşte în jurul său magie. De-a lungul timpului, datorită învăţătoarei mele, profesorului de română din gimnaziu şi profesoarei mele de română de acum, mi-am dat seama că magia poate fi predată. Privirile blânde, dedicarea, respectul faţă de elevi, zâmbetul de pe chipul lor sunt doar câteva din lucrurile care reprezintă cheia magiei.                                                                                                                                   Voi încerca şi eu să transform în realitate vorbele lui Mark Twain: ,,O bună pregătire sau învăţare e atât de puternică încât transformă morala greşită în una bună, practicile groaznice în unele puternice, poate transforma oamenii în îngeri.” (Alexandra Botoş)

(sursa foto: arhivă familia Botoş)