Vacanță de vară cu sau fără teme?

În timp ce unii consideră că exercițiile și lectura îi ajută să nu piardă ritmul învățării, alții avertizează că un program încărcat pune presiune pe elevi și părinți deopotrivă.

Articol de Radio Timișoara, 14 iulie 2026, 09:13

Vacanța de vară aduce, pentru mulți elevi, și caietele de teme. Pentru unii sunt o metodă de recapitulare. Pentru alții, o sursă de stres. Mai important decât numărul exercițiilor este scopul lor, spune Sorina Vetreș, psihoterapeut

“Cel mai important este să ne uităm care este rolul acestor teme de fapt, care este scopul lor, să ne uităm la tipul, la cantitatea lor și cu ce vrem să rămână copilul după ce lucrează pe timpul vacanțelor la aceste teme. Și ce ne spun cercetările în acest sens este că cel mai mult contează nu atât cantitatea, ci calitatea activităților pe care copiii au de făcut în timpul vacanțelor. Să fie cele care stimulează curiozitatea, interesul, să facă cu drag acele proiecte, dar să fie cumva echilibrate și să nu fie obligatorii”.

Când temele devin o problemă

Temele pot fi utile dacă îi ajută pe copii să rămână conectați la învățare. Problemele apar atunci când conțin noțiuni care nu au fost înțelese la clasă, spune Mădălina Toma Albulescu, fondatoarea Asociației Suntem Educați.

“Dacă vii cu teme care includ noțiuni pe care nu le-ai explicat, pentru că se întâmplă, din păcate, să meargă la clasă un copil, să îi se explice până la un anumit moment sau până la o anumită noțiune, se termină ora, iar el primește temă din ce nu s-a reușit să se explice sau până la momentul pauzei. Citiți voi, conspectați voi și descălciți-le voi. În momentul ăla l-ai pierdut.
Că atunci când ai înțeles materia și știi ce ai de făcut devine fain. De aceea matematica devine faină când ai înțeles-o și știi să lucrezi. Dar, până să o înțelegi, trebuie să exersezi, trebuie să fii cumva constant în muncă și trebuie să ți se explice.
Dar se practică treaba asta de a se da teme chiar și peste vacanță cu noțiuni care nu sunt clare încă pentru ei sau au rămas neclare pentru ei și se trece peste partea de recapitulare finală și atunci normal că elevul când se trezește cu caietul ăla de vacanță nu mai ține minte”.

Părinții pot observa ușor dacă lipsa de interes ascunde, de fapt, dificultăți de înțelegere. Refuzul de a începe temele poate fi un semnal că elevul are nevoie de sprijin.

„Cred că un părinte ar trebui să se uite puțin la copil, ce abordare are față de teme pe perioada vacanței. Dacă se sesizezi la copil faptul că este reticent în a se apuca de teme, acolo sunt două motive: Fie n-are chef, știe ce are de făcut, dar n-are chef, fie nu știe ce are de făcut și evită. Și atunci trebuie urmărit puțin. Pentru că dacă îl vezi că se pune să lucreze și lucrează și merge, atunci e doar o lipsă de chef. Dar dacă îl vezi că se așează și nu face sau continuă să respingă și când îl vezi că se pune dar își cauta altceva de făcut, nu știe de unde să o apuce, atunci înseamnă că copilul tău, într-adevăr, are niște lacune iar în momentul în care nu știe să facă, acolo e un semnal de alarmă și el n-are ce să facă în momentul ăla pentru că este în vacanță, pentru că n-are profesor lângă, n-are colegi lângă, nu are materie lângă și singur n-o să se pună să-și deschidă el manualul și să descifreze el care este nu știu ce teoremă. În momentul ăla trebuie intervenit. Ca părinte trebuie să-i intervi și să nu lași să treacă vara sau să treacă o perioadă lungă de timp pentru că dacă acum nu știe, în toamnă tot n-o să știe sau și mai puțin n-o să știe și chestia asta o să-l atingă și-o să-l lovească în anul școlar următor”.

Atunci când temele sunt obligatorii, presiunea nu rămâne doar asupra copilului, ci ajunge și în familie, explică Sorina Vetreș.

„Dacă temele sunt obligatorii, acum stresul nu este doar pe copil, ci se duce și spre părinte.”

Lectura: obligație sau plăcere?

Și lectura este adesea prezentă pe lista activităților din vacanță. Alegerea cărților poate face însă diferența dintre obligație și plăcere.

„Dacă tu astăzi îi spui citește, mâine îi spui citește, poimâine spui citeşte, păi poate răspoimâine ia el singur cartea că l-a prins subiectul și hai să văd ce se întâmplă mai departe. E un mix, dar eu cred că depinde mult și ce le dai să citească. Trebuie să fie ceva și pe limbajul lor, iar eu sesizez niște cărți greoaie de înțeles, sesizez că ei citesc și nu înțeleg ce citesc. Putem să facem treaba asta cu lectura și un pic mai interesantă, decât doar că le punem niște cârți și <vedeți că trebuie să le citiți>.”

Psihoterapeutul Sorina Vetreș spune că obiectivul nu ar trebui să fie doar completarea unei liste de lecturi.

“Ce contează cel mai mult? Să avem o listă bifată de cărți citite sau să îl sprijinim pe copil să-și construiască o relație cu cititul și să citească cu plăcere? Înțeleg cumva și listele acestea propuse de către profesori, dar probabil o combinație între… alege o carte din lista pe care am propus-o și pe alte trei alege-le tu. Poate ar putea să funcționeze mult mai ușor și mai bine. Dar important este să ne uităm care este scopul, de fapt, acestei liste. Să nu fie doar o bifare de liste”.

Concluzia specialiștilor este că vacanța ar trebui să păstreze echilibrul dintre învățare și odihnă. Activitățile care stârnesc curiozitatea și plăcerea de a descoperi sunt cele care îi ajută cel mai mult pe copii să revină pregătiți în noul an școlar.