Mărturii ale tinerelor din Ucraina care au ajuns până la Timișoara, fugind din calea războiului: Cel mai rău e în Kiev, lovesc rușii din toate părțile

Timișorenii continuă să uimească prin solidaritatea de care dau dovadă pentru cei care fug de războiul din Ucraina. Unul din hotelurile din oraș oferă camere pentru refugiați. Primele femei cu copii au sosit la începutul săptămânii și sunt găzduite, li se oferă hrană și tot ce au nevoie în timpul pe care îl petrec în Timișoara.

Olena are 31 de ani și a decis să plece din Kiev, alături de copilul ei în vârstă de 2 ani, Macar, în urmă cu trei zile. A ajuns, într-un final, la Timișoara, prin Republica Moldova, ajutată de oameni de bună credință. Și-a lăsat în urmă soțul și părinții și a reușit să vină aici însoțită de Anna, sora ei mai mică. Chiar dacă nu știe ce îi rezervă ziua de mâine, intenția ar fi să ajungă în Polonia, Germania sau Belgia, acolo unde are prieteni.

„Noi suntem de loc din Kiev, dar pentru că lucrurile începeau să se complice, am plecat la niște rude, aproape de granița cu Moldova. În 26 februarie am trecut în Republica Moldova, iar de acolo ne-au ajutat să trecem granița și să ajungem în Timișoara. Am ajuns aici pentru că avem cunoștințe în Belgia, Polonia și în Germania, ne gândeam că vom merge la ele. Dar ne-am oprit aici, sperăm că încetează războiul și ne întoarcem acasă. Fratele, cumnata mea au rămas acolo, nu mai pot ieși de acolo, iar în altă regiune este soțul meu. Dar cel mai rău e în Kiev, unde e închisă zona pentru că înaintează războiul, lovesc rușii din toate părțile.”

Anna, sora Olenei, are 22 de ani și este de profesie programator. Chiar dacă în Ucraina sunt ani de zile de când oamenii trăiesc cu amenințarea războiului, Anna spune că nimeni nu s-a gândit că acest lucru se va și întâmpla.

Și Aleona a venit cu fiul ei David, de 3 ani, la Timișoara. Pe David îl auziți cum se joacă cu Macar:

Aleona ține legătura prin telefon cu părinții ei, rămași în Nikopol, oraș aflat la aproximativ 500 de km de Kiev.

„Am stat la apartament, am venit la părinții noștri și stăm mai mult ascunși. Dormim mai mult pe jos, să ne ferim… Zona noastră e mai mărginașă și nu au fost încă conflicte armate. Toată lumea pleacă, se orientează fiecare cum poate, să se apere, dar nu am putea să îi lăsăm pe părinții noștri care sunt în vârstă, nici nu credem că am putea să îl ducem undeva până la o vamă să trecem cu ei.”

Cel care le-a ajutat pe aceste femei să ajungă la Timișoara este fostul deputat al minorității ucrainene în Parlamentul României, Ivan Marocico. El însuși are rude în Ucraina, dar oamenii nu vor să vină aici pentru că locuiesc la țară, deocamdată feriți de pericol.

La intrarea în hotelul care a decis să susțină refugiați a fost postat un banner pe care scrie „Împreună pentru semenii noștri. Alături de Ucraina. Acțiune de ajutorare”.

Hotelul de pe strada Pestalozzi este și un loc unde se strâng ajutoare pentru cei care au rămas în Ucraina și vor fi trimise acolo. Deja aici, timișorenii au adus alimente, produse de igienă, haine și tot ce au considerat că le-ar fi util oamenilor.

Ascultați reportajul realizat de Raluca Pantea: