Obiceiuri de Paști în Țara Zarandului. Masa de sărbătoare și alergatul prescurei

Sărbătoarea Paștelui marchează o perioadă de liniște pentru oierii din Țara Zarandului. Oamenii se retrag pe la casele lor, iar gospodinele au pregătit deja mâncărurile după rețetele moștenite de la părinți și bunici.

În satul Câinelu de Sus, din comuna Băița, tradiția din bătrâni spune că pe masa de Paști trebuie să se afle obligatoriu cașul și tocana de miel. Nicolae Iovan se bucură din plin de marea sărbătoare a Învierii Domnului.

“La noi în gospodărie se prepară tocănița din miel, care nu lipsește de pe masă, cu mămăliguță, cu ceapă verde, cașul de la oile pe care le mulgem după ce se sacrifică miei de paști și, în final, se face drobul.

Ziua de Paști este momentul în care oamenii se strâng și la cimitirul din sat pentru a-i comemora pe cei dragi.

“Acolo să întâlnesc localnicii satului, merg cu produse pe care le au acasă, ouă, alți duc prăjituri, un ginars, care nu lipsește, o sticlă suc, o apă minerală și ouă roșii care să împart la copii. Pe vremuri, veneau și stăteau de dimineața până seara oamenii, veneau de pe dealuri, veneau cu merinde la ei, stăteau, petreceau. Acum, s-a mai pierdut din tradiție, nu mai stau oamenii, două-trei ore și cam gata. Dar totuși îi frumos, se întâlnesc, mai povestesc, mai pun țara la cale, agricultură, se laudă fiecare ce-a făcut, ce-a mai vândut. Femeile, îmbrăcatre frumos, așa-i pe la noi”, sune Nicolae Iovan.

Un obicei a rămas viu și la poalele Retezatului, în satele Paroș și Coroești din comuna Sălașu de Sus. Acolo se ține alergatul prescurei. Obiceiul are legătură cu credința creștină și cu dorința gospodarilor de a avea o recoltă bogată.

La sărbătoarea Paștelui se iese pe holdă, iar preotul stropește și bine cuvântează locul cu apă sfințită de la biserică, după care se cântă Iordanul. Apoi, în holda de grâu, se ciocnesc ouă roșii și se bea un pahar de vin. Prescura se ascunde într-un lan de grâu, iar cine o găsește primește una întreagă de la biserică.